Mi-e dor de ea

Ion Banuta

Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adânci în ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

Astept trecutele iubiri,
Conturul bratelor subtiri
Si parul amintind de ploi,
Si vechea urma din noroi.

Dar urma ei s-a sters demult
De cine azi sa prea-ascult?
De vântul ce-mi închide usi
De greieri sau de carabusi?

Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adânci în ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

De ascultat....

Cîntare

Gînd...(II) 5 august 2007

Gînd...

Jurămintele femeilor sunt scrise pe nisip...

după o veche zicere

Ii povesteam iubitei într-o seară
că dragostea-i pe veci un dar lăsat
aceluia ce n-a ştiut să ceară
dar a primit ce nu a refuzat.
Şi ea-mi zicea că după sărutat
nu are cum să vie vreun prăpăd.
S-a dovedit că-n schimb, imediat
se uită ochii care nu se văd.


Sunt multe vorbe-anume ticluite
să-ncînte sau să-ntunece gîndirea,
iar gesturi prea puţine - potrivite
cu gîndul, cu iluzia, cu firea.