Anecdotă

 1830.

Pilde, povăţuiri, [ş]i cuvinte adăvărate, şî poveşti adunate dă dumnialui Iordache Golescul, fiul răposatului Radul Golescul

(Ms. Acad. Rom. Folio, II nepaginate – 854 pagini paginate)

Orbul cel isteţ 

(pag. 827)

Istorioar[ă]

Un orb avînd cinci sute dă galbeni, şî neavînd unde să-i păstreze, i-a îngropat într-un colţ al grădinei. Vecinul său văzîndu-l, a venit noaptea şî i-a luat. Orbul a dooa zi cercetînd acolo, nu găsi banii, şî bănuind pă vecinul său, să sototi cu ce meşteşiug ar putea să-ş găsească banii. Aşa chemă pă vecin, şî-i zice: “Dragă! Aş vrea să binevoieşti să-mi dai un sfat. Am o mie dă galbeni, carii după moartea mea voiesc să-i las dumi-tale, din care cinci sute i-am îngropat aici în colţul grădinei, iar ceilalţi cinci sute, unde zici dumneata să-i puiu, ca să nu ne-i ia cineva” .Vecinul socotind că adevăr îi spune, şî gîndind ca să-i fure, şî pă aceia, îi zise: “ Mai bine să-I pui tot unde ai pus şî pă ceilalţi”. Şî aşa merseră la locul unde îi îngropase. Vecinul îndată puse acei cinci sute dă galbeni, la locul dă unde îi luase, ca să înşale pă orb, că dă acolo, nimeni nu-i ia. Orbul cum căută, şî găsi banii la loc, îi luă zicînd: “Bogda-proste! Că cu o minciună îm găsiiu banii ce mi-I furase.” (după M. Gaster - Chrestomaţie română - transliterare de Alexandru Turcu)

Mitologie românească - Vîrcolacul

Text din 1645

Şapte taine a besearecii, tipărite…în tipariul cel domnesc…în Iaş

 (după Crestomaţia română a  lui MOZES GASTER, pgg. 114 – 117)

Pentru omul ce va fi mort şi vor zice oamenii că iaste vîrcolac. Oare ce să cade să facă…

            Acesta lucru zic oamenii cei proşti, iară nice într-un chip nu poate să fie acesta vrîcolac; ce vrînd diavolul să amăgească pre oamenii să facă lucruri cum nu să cade, pentru ca să să mînie D[u]m[ne]zău asupra loc, face aceaste semne. Şi de multe ori noaptea arată oamenilor unora de le pare, că văd cu adevărat pre vreun om de carii i-au fost cunoscînd mai deainte, şi încă grăesc cu dîns. Alţii iarăşi văd în somn vise, une şi alte; une date văd în cale, unde îmblă de vatămă pre oameni. O, vai de nebunia lor săracii! Cel mort în ce chip să omoar[e] pre cei vii. Nu dă D[u]m[ne]zău să fie acesta lucru!

            Aşijdere să pornesc oamenii la mormînt, şi-i dezgroapă oasele aceluia, să le vază cum sîmt. Drept aciea de vreme ce n-au credinţă curată întru D[u]m[ne]zău, să închipuiaşte diavolul şi să înbracă într-acel trup moart, şi le arată că acel trup mort are sînge şi unghi şi păr; şi cum văd acesta lucru, să înşală ocaanicii şi să îndeamnă spre răutate, şi strîng lemne şi pun foc de ard acele oase, de le pierd de tot de pre pămînt, şi nu cunosc neînţelegătorii, că la venirea Domnului nostru lui Is[us] Hr[istos], la la înfricoşata zi a judeţului, să gătează acea pedeapsă asupra trupurilor acestora, ca să-I arză cu focul nestins în veci de veci netrecuţi.

Avestiţa, aripa satanei

(text şi variante)

Am folosit ca text de bază manuscrisul (moldovenesc) tipărit de M. Gaster şi datat 1799, în Crestomaţia română, I, 171 – 172 . Textul a fost comparat din variatele semnalate mai jos:

SIGLE:

SFMN – Simeon Florea Marian – Naşterea la români.

1.Tipăritură,Sibiu, 1862

2. Comunicare după un călugăr de la Dragomirna.

SFMS – Simeon Florea Marian – Samca, articol în Amiculu Familiei, 1880

1-2. nespecificat

TPD – Tudor Pamfile – Duşmani şi prieteni ai omului, I.

1. – manuscris de la 1809.

2. – manuscrisul Popii Sandu din Vălsăneştii de Argeş

CDB – B.P.Hasdeu – Cuvente den bătrîni, II.

1. – Minunile Sfîntului Sisoe, 1878.

TEXT 1.

Adică eu[,] sfîntu arhanghel Mihail Voevodul, pogorî(n)du-mă din mu(n)tele Ilionului, văzui pe un d[u]h necurat cu ochi(le) ca stelile, şi mînule ca de foc, şi unghele ca săcirile, şi părul capului pănă la călcîi, şi faţa ca cătaranu. Iar arhanghelu i-a zis: stăi sătano! Şi stătu. Şi zis(e) arhanghelul: di undi vii tu duh nicurat, şi unde mergi? Cumu-ţ[i] este numele tău? Iar e [ie – ea n.n.] zis(e): pe mine mă che[a]mă Avestiţa aripa sătani[i], aripa împăratului nostru voivodul Velzăvul; şi acum am auzit de o fecio[a]ră anume Maria, fata lui Io[a]chim şi Anii, cum că vra să nască prunc, pre Is[us] H[ri]s[tos] nazarine[a]nul, şi mă duc cu ale mele meşteşuguri dievoleşti, ca să o sminte(s)c şi să omor pruncul ei, după cum am smintit şi pe alte femei pănă astăzi şi smintesc. Iar eu[,] Arhanghelul Mihail, dacă auzîi aşa, o prinsăi de părul capului, şi o legai, şi o ferecai, şi încipuiu a o bate foarte straşnic cu biciul cel di foc, şi-i pusăi paloşul cel di mo[a]rte în co[a]stele-i; iar e [c. ea] ţîpa foarte tari[i], şi să ruga zicînd aşa: rogu-mă arhanghele Mihaile, muncitoriul dracilor, mai slăbeşte-mă din legături. Iar eu[,] arhanghelul Mihail am zîs: tu duh nicurat! Spuni-m[i], cum întri tu în casăle ominilor, di faci smintele fimeilor cînd sînt grele, şi li omori pruncul? Iar ia zis(e): oh! Di mari[i] dureri[i] şi usturime spuni-ţ-voi to[a]te meşteşugurile mele cele devoleşti pre amăru(n)tul cîte unu. Eu, arhanghele Mihaile, cînd întru în casăle ominilor mă fac în multe chipuri di năluciri; mă fac: ogar, găină, muscă, epuri[i], paijăn, mîţă, şi în to[a]te chipurile ci au duh di sîinţă şi am 19 numi[i]. Cu numele mele acele fac tot feliul di răutăţi; iar u(n)di să vor afla numele mele scris(e), eu colo la ace[a] casă nu mă pot apropea cale di şapte mile di loc; şi numele mele sînt aceste: cel dintîi, Avestiţa; 2. Brana; 3.Zîlina; 4. Iscara; 5. Piha [cf. Pîca]; 6. Isprava; 7. Liba; 8. Muha; 9. Hae; 10. Glubina; 11. Nicarda; 12. Tea; 13. Hulubai; 14. Tehaia; 15. Nevederia; 16. Teiana; 17. Ghesna; 18. Rota; 19. Zîlîsamca şi pentru aceasta, Mihaili arhanghele, dau în mînule tale acistu zapis al meu, ca să mă slobozi din legături şi din bătăi; iar eu[,] arhanghelu[,] ai (! îi) zîsăi aşa: iată că-ţ[i] po(run)cesc cu numile Tatălui, şi a Feiului şi a Sfîntului Duh, să nu te mai apropii di robul lui D[u]mnedzău anume cutari şi di ro[a]ba lui Dumnedzău, nici di ficiorii lor, nici di pripaşii lor, nici di dobito[a]cile lor, ni(! di) nici unele di cîte le-[a]u dat lor Dumnedzău; ci să te duci, unde ţî-i locul gătit în tartar, la fu(n)dul beznii, la tatăl tău veză (!) Verzuvul, şi acolo să şăz[i] în vecii vecilor. Amin. (transliterare, Al. Turcu)

VARIANTE: Variantele date de Sim. Fl. Marian în Naşterea şi în articolul Samca din Amiculu Familiei, 1880 încep cu formula clasică de rugăciune: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, Amin. În TPD, Sf. Mihai este înlocuit cu Sf. Sisinie(Sisoe) sau acesta din urmă este numai martorul întregii sce,ne existînd de altfel mai multe tipuri de rugăciuni. Mai departe dau numai listele de transformări şi denumirile, acestea fiind diferenţele cele mai mari între texte.

TRANSFORMĂRI: ogar, broască, cioară, porumb, muscă, păianjen şi săgeată groaznică (1.SFMN) ; mîţă, muscă, păingen, pasăre, umbră, şoarec (2. SMFN); ogar, pisică, umbră, lăcustă, păianjăn, muscă şi toate nălucirile văzute şi nevăzute (1.TPD); ogar, păianjăn, năluşitoare, năluciri văzute şi nevăzute(2.TPD)

NUME: Vestiţa, Navodaria, Solnomia, Silina, Linicoida, Avizuha, Scarmila, Miha, Lepiha, Gripa, Stana, Naconta, Atana, Hubiba, Huba, Giona, Glubina, Isprava, Tihana. (1.SFMN) Aripa Satanei, Abaroca, Ogarda, Nesuca, Muha, Aspra, Hluchica, Sarda, Viniţa, Zoiţa, Ilinca, Merana, Feroca, Fumaria, Nazsara, Hlubic, Nesatora, Genţia, Samca(2.SFMN); Vestiţia, Navadaria, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava, Samca(1. SFMS) Avezduha, Aripa satanei, Zalistu, Zlaistu, Tihana, Muha, Huluba, Hulubina, Scomirna, Ispra, Nevita, Nenevita, Sîla, Sboaru, Gurona, Comina, Nicoara, Nicoaru, Samca (2. SFMS) Avestiţa, Nadarca, Salomia, Nacara, Avezuha, Nadariea, Salmona, Paha, Puha, Grapa, Zliha, Nervuza, Hamba, Glipina, Humba, Gara, Glapeca, Tisavia, Pliaştia(1.TPD); Avestiţa, Nadariia, Salomiia, Cadar, Nicor, Avesta, Scornana, Tiha, Puha, Grapa, Zlie, Perţi, Hapar, Huliba, Haba, Gara, Glipina, Feti, Tiia(2.TPD). Avestiţa, Navodar, Salomnia, Zurina, Nicara, Aveziha, Scarbola, Miha, Puha, Cripa, Zlia, Nevaţa, Pesia, Cilipina, Igra, Eosfor, Luţifer, Belzebuti (CDB)

TEXT 2 – Popa Simeon

(tradus de Hasdeu din slavonă)

Eu, arcangelul Mihail, îmblat-am pe Muntele Eleonului şi am aflat pe Veştiţa Avizoe, şi i-am zis: tu eşti neam rău şi blăstămat...căci ea îşi întinsese pletele pînă la călcîie. Şi-i zise arcangelul Mihail: nu te voi lăsa, dacă nu te vei jura şi nu-mi vei spune neamul tău şi numile; iară dînsa a zis: numile neamului meu sînt: 1.Mora; 2. Veaştiţa; 3. Ahoha; 4. Demiazizi; 5. Lecta; 6. A omului; 7. Demiazinoapte; 8. Svevela; 9. ...10. Nebucuroasa; 11. Neagra...arcangele Mihaile, unde în casă va fi această rugăciune... (lacună).

Zodiacul românesc

Cel mai vechi zodiac românesc: Rudejniţa Popei Ion Romînul (1620)

Studiu de N. Cartojan

(fragmente)

Cărţile de prevestire, care pretind că desvăluie tainele viitorului, soarta omului şi schimbările ce se vor petrece pe faţa pămîntului după mersul constelaţiilor cereşti – cărţi care îşi au originea lor îndepărtată în credinţele astrologice ale Asirienilor – au pătruns de timpuriu în literatura noastră veche.

Cea dintîi carte ieşită din tiparniţa instalată la Alba Iulia, cu materialul adus din tipografiile muntene ale lui Matei Basarab, de către Vlădica Ghenadie, cuprinde [...] alături de cîteva texte religioase, o Pashalie şi 2 cărţi de prevestire: Gromovnicul şi Trepetnicul.

Cartea a fost tipărită, după toate probabilităţile, în 1639. Texte de prevestire circulau însă, în literatura noastră, înainte de această dată. Dovada ne-o înfăţişează Rojdanicul de Rujdeniţa copiată în anul 1620, în satul Sîmpetru din Ardeal. Rojdanicul, sau cum i s-a zis mai tîrziu, Zodiacul, este cartea care prevede caracterul şi viitorul omului după luna sau după constelaţia în care s-a născut. Textul Rujdeniţei se află, precum se ştie, în aşa-numitul Codex Neagoeanus, un manuscris în 8˚, a cărui descriere am dat-o, după d-l I. Bianu, în lucrările mele anterioare asupra Alexandriei. [...]

Textul Rujdeniţei se află copiat pe foile 137 – 141 ale manuscriptului şi începe, după normele calendarului bizantin, cu luna: Răpciune – Septembrie. Cuprinde încă cele trei luni următoare, pînă la Indrele (Decembre) inclusiv. Foile cu restul de 8 luni – deci trei pătrimi din materie – s-au pierdut. Textul este scris cu cerneală neagră spălăcită; numele lunilor cu cerneală roşie. În cuprinsul fiecărei luni, materia capitolului este grupată în 2 paragrafe distincte: primul, conţinînd prezicerile privitoare la soarta băieţilor; al doilea, prevederile privitoare la viitorul fetelor. Litera iniţială a fiecărui paragraf, sau de cele mai multe ori cuvintele începătoare:”de va naşte”, sînt de asemenea transcrise cu cerneală roşie. Textul prezintînd interes atît din punct de vedere filologic cît şi din punct de vedere istoric literar, îl publicăm în paginile următoare, după normele statornicite prin congresul filologilor, ţinut la Cluj, în 1925: text facsimilat şi transcriere fonetică[1]. […]

FRAGMENT DIN TEXT

Începu[iu] Rujdeniţa

Luna Răpciuni – de va naşte ficiorulu, fi-va cinstitu. 1,2,21 de a[n]i, elu va boli rău , ci nu va muri. Năroc va ave la oi şi la totu dobitoculu; şi de o vită în 4 picioare va scupa. Şi va fi îmblător în cale; si va fi vorovitoru; şi va fi grijiv. Şi carne de capră să nu mînce. Într-aceea lună ce-au născut, cîndu va tuna, să nu margă sup copaci. Şi va fi iubitoriu la ospeţ şi la cărtulari şi va fi înţeleptu //Şi să-şi facă părăclisul B[ogorodi]ţei. Şi va fi bărbat şi numai de Dumnezău ce să va teme. Şi de cătră bătr[îneţe], bine va vie. 1, 2, 15, 32 let, elu va boli şi v’ave primejdii, ci nu va muri: ce de va trece de acele, elu va vie 101 let. De să [va] războli : leac 3 grăunţe de dafinu şi uleiu de lemnu şi tămîe albă; să le mestece şi să va sănătoşi. Să slujască Sîmtă Mărie Mică.

De va fi fată , trei ai va boli rău. Şi va fi lungăreaţă în faţă; şi va fi vorovitoare; şi iubi-va la oaspeţi şi va fi mînioasă, ce nu va ţine multu. Şi mulţi bărbaţ[i] o voru cere.// Şi iubi-va şi un voinicu; şi nu o va luo; şi va luoa altulu; şi cu elu bine va vie şi va face gloată mestecată. Şi de tînără să va teme că nu va face ficiori iar apoi multu să va ….Şi va muri un ficior de bube. Şi noapte să nu be apă; şi să nu îmble noapte, ca va dobî[ndi] o greţă şi va ave vedere nainte sfatului. Cîndu va fi de 12 ai, Vineri să nu lucre nemica, nici să mănă(în)ce de 2…, ca să nu o doa[r]e capul, nici ochii. Năroc va ave la stup şi la oi şi la vaci negre. Si va boli de vărsatu; şi v’ave un semnu în cap şi într-o mînă şi întru picioru; Primejdi v’ave 6 ai: 11, 38 let de va trece ia va fie vie 75 let. De să va războli, leac: floare de tran[d]afiru şi rădăcină de bujor şi tămîe albă; să le mestece, să să ungă şi să va vindeca. Praz[nic]: Uspenie. […]

(după DACOROMANIA, V, 1927 – 1928)

Gromovnic

Mozes Gaster

(fragmente)

Ideea fundamentală a tuturor prevestirilor este, că nimic nu se întîmplă în lume, fără vreo cauză oarecare şi că toate lucrurile lumei acestea stau într-o legătură misterioasă între dînsele. […] La noi [Gromovnicul] a venit…de la slavi, precum arată şi numele, care se derivă de la grom: tunet. Iar slavii au luat-o, ca mai toată literatura lor, de la grecii care au asemenea gromovnice[…]. Pe lîngă Bromtologium posedă grecii şi încă un Sismologium adică prevestiri [de] cutremur[e].[…]

TEXT

(1799)

Leu

De va tuna în numărul leului (10,11 ale lunii, n.n.), în oameni va fi moarte şi în grîne va fi stricăciune; iar într-alte hrană va fi roade. Şi în latura despre apus va fi durere între oameni, însă mai vîrtos zgaibe şi pecingini şi

în oameni mari va fi moarte rea; şi iarna va fi mare şi ploioasă şi celor înţelepţi va fi pagubă…

Fig. 1 - Zodiacul de la Voroneţ

Obrociri de zile

În calendarul nostru vine apoi un fel de clasificare a zodiilor adică: 1. Berbecele; 2. Viţelul; 3. Fata; 4.Peaştele – aceste zodii sînt bune; 5. Gemănul; 6.Cumpăna; 7. Vînătoriul; 8. Udeala – aceste zodii sînt de mijloc; 9. Racul; 10. Leul; 11. Cornul de capră; 12.Scorpia, aceste zodii sînt rele.

TEXT

Cu zodia Ţapului şi a Vărsătoriului de apă. Cine să nasc întru aciastă planetă, sînt mîncitori, vicleani, lacomi, gînditori, mîlcomişi, iubitori de avuţie, mînioşi, neiubitori de muieri, sărăcăcioşi, scumpi, foarte păzitori de taină, face pre om smolit, dîrz şi beţiv, căutătura lui tot la pămînt caută, şi planeta aciasta iaste din pămînt. Dimocrat zice: ca această planeta face pre om scump….Nasul lat şi cărnos, în genunche tare, în pîntece slab, lesne să bolnăvesc”.

(după Mozes Gaster – Literatura populară română, 1883)

În final mai reproduc o “zodie” dintr-un volum relativ recent, din 1942:

Zodia Peştilor

Cine se naşte sub acest semn al Peştilor nu va fi nici mare, nici mic, scurt la grumaz, minunat la faţă, frumos la statură, drept, bun, plănuitor; cînd se supără, se îngălbeneşte, mîndru şi îndrăzneţ şi plecat către învăţătură. Va avea un semn la mînă sau la faţă, mare la chip, nasul de mijloc, buzele cărnoase, voinic şi viclean.

Pe nimeni nu va crede, se va lăuda cu învăţătura, din patria lui va călători şi de la străini multă bogăţie va cîştiga.

Iar copilele ce se vor naşte în această zodie vor fi mînioase şi iubitorare de pricini, înşelătoare, iubite de oameni, de bărbatul cel dintîi se vor despărţi şi se vor însoţi cu un altul, care li se va părea mai bun.

[după Carte de visuri perso-egipteană[…],Tipografia Krafft & Drotleff, Sibiu, 1942.

---

[1] Din raţiuni de spaţiu am renunţat la facsimil.