5. PENTRU PHOENIX
Rămăsesem dator cu un ultim articol despre Cantafabule, tocmai cel referitor la pasărea fenix, cea care a dat numele formaţiei. N-am să aduc, aşa cum spuneam şi în celelalte articole aceleaşi informaţii care se găsesc peste tot, în enciclopediile de mitologie tipărite sau on-line, care vorbesc despre fiinţa mitiologică de la primele ei reprezentări în arta orientală pînă în evul mediu creştin, unde e comparată cu Isus.
Am să dau numai două variante extrase din Fizioloage, aşa cum le-am găsit în sursele consultate:
A.
Pildele pasărilor
Ascultaţi, [a]ceia ce nu credeţi învierea lui H[risto]s pentru o pasire ce să cheamă finiz. Că finizul este mare cap şi este mai mare decît păunul, şi mare la obraz şi [se] spune de dînsul, că este fără soţie. Şi trăieşte cinci sute de ani. După ace[e]a să duce spre răsăritul soarelui şi [a]duce mulţimea mult[ă] de mirezme bune; şi ştiind de moartea sa, că după sute de ani va să moară, deci [ia] scorţişoare şi cuişoare den muntele Savanului[1], şi să su[i]e la un loc înnalt [sic!] spre răsărit, şi întinde aripile sale şi stă; şi de razele soarelui să aprinde şi arde de tot, şi să face praf. Dup-ace[e]a din cenuşa lui să face un vierme; iar din viermele acela să face iar finiz pasăre, ca şi întîiu şi zboară în Arabia…[Physiologus, 1777, Ms. fost Gaster, foaia 145b – 146b// reprodus după M. Gaster, C.R. II – p. 109; Alte apariţii: A.G.I./ – transliterare Alexandru Turcu –
B.
Poveste iar pentru finiz
Finizul iaste o pasăre foarte frumoasă, mai frumoas[ă] şi decît păunele. Că păunele are chip de aur şi de argint, iar finizul are chip înpărătesc şi poartă pre capul ei cunună de aur înpodobită cu pietri scumpe; şi călţunii în picioarele ei sînt ca de înpărat. Şi iaste lăcuitoare aproape de Cetatea Soarelui şi petrece 9 ani în chedrii Livanului nemîncată, numai ci să hrăneşte din D[u]hul Sf[î]nt. Iar după acei 9 ani îş umple aripile sale de miroaseale bune. Şi după ce toacă preotul de la Cetatea Soarelui, îndată să duce pasărea aceia cătră preot şi întră amîndoi în beserică. Deci şade preotul înpreună cu pasărea preste penile besericii. Şi îndată arde pasărea aceia întru acel cias şi să face cenuşă. Deci ducîndu-se preotul şi dimineaţa viind iară, o află mitutică; iar cînd vine a dooa zi o află pre dînsa desăvîrşit ca şi mai nainte; şi sărutîndu-o pre însa să duce pasărea iar la locul ei cel de lăcuinţă. /Fiziologul de la [mînăstirea] Bistriţa [din Oltenia], în cea mai veche copie a ieromonahului Serafim, cca. 1700// reprodus după: Cătălina Velculescu, C.P.C.R., p. 181/ - transliterare: C. Velculescu –
Nu rămîne decît să comparaţi textele de mai sus cu cele din Şerban Foarţă, Phoenix – Versuri, ed. Nemira, 1993, Zoomahia.
*
Cu siguranţă, despre Textele pentru Phoenix şi Cantafabule ar mai fi multe de zis. Eu am căutat să ofer celor pasionaţi o idee despre sursele /uneori numai posibile/ folosite pe-atunci la edificarea unui astfel de material. Am văzut că, din păcate, Ceata Fanilor Phoenix s-a închis. Păcat, pentru că oferea tinerilor ocazia să-şi împărtăşească, de cele mai multe ori cu folos, informaţiile pe care şi le căutau în diverse surse, mai mult sau mai puţin consultabile. Ideea e că se stîrneau discuţii interesante, uneori chiar se certau şi cel care doar citea, tot rămînea cu o idee în minte.
Cred că şi blogul cunoscătorului într-ale franţuzeştii vechi s-a-nchis şi iar spun că e păcat. Tocmai trimisesem pe cei pasionaţi către el în a se lămuri despre povestea cu Filip şi Cerbul.
Ceea ce aduceam eu aici completa informaţiile de acolo şi mult sper să nu fi prea trunchiat lucrurile din dorinţa de a spune mai multe.
Aşa cum promiteam cînd am (re)început căutările, iară lista lucrărilor folosite (dimpreună cu siglele, cînd e cazul)
1. Pentru lămurirea termenului cantafabulă:
R.Grandsaignes d’Hauterive, Dictionnaire d’ancien français, Moyen Age et Renaissance, Larousse, 1947
Enciclopedia Larousse,1967
Hasdeu, EMR – B.P.Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniæ
2 Pentru sursele unei mitologii animaliere:
V.Kernbach, ME – Miturile esenţiale
BALRV – Bibliografia analitică a literaturii române vechi
Pandele Olteanu: Floarea Darurilor
Semnalez şi lucrarea (nefolosită în timpul culegerii materialelor pentru că nu o aveam în posesie):
Jean Paul Clebert – Bestiar fabulos, Dicţionar de simboluri animaliere, 1995
3.ANIMALELE FANTASTICE care apar în CANTAFABULE
Fiziologul Latin B
V. Kernbach, DMG – Dicţionar de mitologie românească
T.Pamfile, MR – Mitologie românească
Heliodor, Istoriile etiopiene
H. Biedermann, DS – Dicţionar de simboluri.
J.Chevalier, A. Gheerbrant, DS – Dicţionar de simboluri
Marco Polo, Milionul
Dan Apostol, Din Tainele Naturii, Sport Turism, Bucureşti.
Proloagele Mînăstirii Neamţu
Bîrlea MEPR – Mică enciclopedie a poveştilor româneşti, ESE.
4. ANIMALELE REALE care apar în CANTAFABULE
M.E.Matie, MEA – Mitologia Egiptului Antic, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
I. Simionescu, Fauna României, Fundaţia regală pentru literatură şi Artă, 1939
S.Fl.Marian, Înmormîntarea la români, ediţie îngrijită de I. Datcu, Saeculum Vizual, Bucureşti, 2009.
Dr.M.G. Obedenaru, Texte macedoromâne, basme şi poezii poporale de la Cruşova, publicate dupa manuscripte originale de prof. I. Bianu, Bucuresti, 1891, p. 196
Voronca, DCPR – Datinile şi credinţele poporului român, Cernăuţi, Tipografia Isidor Wiegler, 1903. (ed.a II-a, îngrijită de Iordan Datcu, Saeculum Vizual, Bucureşti, 2008)
5. Pentru Phoenix
M. Gaster, C.R. – Chrestomatie română, Leipzig – F.A. Brockhaus, Bucureşti – Socec & co., 1891
Cătălina Velculescu, CPCR – Cărţi populare şi cultura românească, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984
A.G.I. – Archivo glottologico italiano, X, 1886.
