Ioane, eşti unul,
Poţi fi milioane…
Aron Cotruş
Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă
prin viaţă şi printre lucruri, sau trecerea nepăsătoare,
sînt de la diavol. Samariteanu
n-a fost numai bun ci şi atent: a ştiut să vadă.
N. Steinhardt
Ceea ce trăim astăzi e urmarea firească a deznaţionalizării României începută prin instaurarea regimului comunist, proces care se va încheia probabil printr-o conflagraţie vecină crizei induse. Că societatea românească este bolnavă pînă în măduva oaselor, o ştie orice ţînc cît de cît interesat de ceea ce mai aude de la radio sau de la televizor. Lipseşte spiritul civic cu desăvîrşire, mergem mereu în urma devizei lui Caramitru: fă-te, bă, că scrii! şi chiar şi ultima speranţă a unui popor creştin, biserica, stă la chermeze cu infamul conducător. Bună-i democraţia asta care ne-a transformat în oi rătăcite, fără ştirea ţarcului şi fără frica lupilor. De la revoluţie – comunismul a creat generaţii de valori contra, absente azi – am putut observa cum cad în derizoriu toate manifestările social-culturale, cum umorul o ia razna plăsmuind monştri, cum biserica o apucă spre dreapta sau spre stînga ca televiziunea de stat, cum demnitatea nu mai înseamnă nici ceea ce însemna în plin comunism, cum tinerii în loc să creeze drum spre viitor, trăiesc clipa înţelegînd anapoda o deviză valabilă. În schimb, ne modernizăm cu totul: avem telefoane, computere extraordinare, muzică făcută de roboţi, vorbim şi rîdem ca nebunii, singuri, pe stradă. Trăim dezumanizarea mai rău decît dacă am fi fost obligaţi să o facem.
Obligaţia începe numai de cîtva timp. De cînd ni s-a spus să intrăm în criză şi noi, ca oi paşnice, ne-am executat. Am intrat în criză. Economic vorbind. Noi, defapt, eram în criză demult. Criza lipsei conştinţei, criza morală, criza spirituală…Toate astea ne-au transformat în călăi şi victime, în hoţi şi pungăşiţi, în preamăriţi şi umiliţi, în norociţi şi nenorociţi. Toţi o ştim şi totuşi nu facem nimic.
Însă, abia acum, românii chiar aveau un motiv de luptă şi nu au făcut-o. Au stat pasivi în faţa instaurării unui regim aservit intereselor străine, fără să-şi bată capul, păcătuid prin prostie sau indiferenţă. Preferă televizorul – acţiunii şi se plîng. Semnează orbeşte tot ce le vine de la stat – de frică şi-şi molfăie coaja aruncată de vecinul mai înstărit. Dezumanizare, imbecilizare, îndobitocire. Iată rezultatul acumulat în anii de comunism şi de post-comunism.
……………………………………………………………………………………….
Citeam mai deunăzi că vajnicii cercetători din arhivele securităţii ar cam dori să-i condamne din nou, post mortem, pe legionarii şi foştii legionari, pe cei care au simpatizat cu aşa-numita extremă dreaptă, închişi, condamnaţi sau interzişi o dată de comunişti. Aici ar intra, de-a valma, lîngă adevăraţii criminali (datele spun că mulţi dintre “criminalii legionari” au fost defapt comunişti îmbrăcaţi de comandă,-n verde) şi Radu Gyr şi Nichifor Crainic, poate şi Nicu Steinhardt, fraţii Teodoreanu, Ionel[1] şi Alexandru[2], Sextil Puşcariu[3], Alexe Procopovici[4], Giorge[5] Pascu, O. Goga, A.C. Cuza, Nae Ionescu…Astea sînt puţine exemple, dar alese nu la întîmplare. Demersul pare rupt din filmele de groază. După ce că am fost, ca naţiune, văduviţi cîteva decenii de munca lor covîrşitor de importantă pentru cultura noastră, să mai vie nişte ciurucuri plătite de străini să ne otrăvească bruma de identitate rămasă! Este inadmisibil şi trebuie să fie imediat taxaţi. Dar de cine?
Şi m-am gîndit la motivaţiile lor. Cu ce i-ar mai deranja existenţa celor pomeniţi, fie şi numai în librării? Bineînţeles că îi deranjează că încep încet să iasă la iveală o mulţime de date care infirmă minciunile comuniştilor, ideile deţinuţilor (“cadavre din dulap”) nu servesc scopului UE (Nu spunea un măscărici de-al lor: E inadmisibil să mai existe astăzi ideea de naţionalism!?), ortodoxia nu e încă un motiv de rîcă între Occident şi Orient? Nu beneficiem oare de un stat în care, deşi trei partide se bălăcăresc la tv, toate fac parte, mai pe-ascuns sau mai pe faţă, din francmasonerie, principala organizaţie anti-naţională?
Naţionalismul, prin urmare, supără. Cineva vrea să-l confundăm cu nazismul. A mă încontra ideii de naţionalism ar însemna să-mi trădez familia, nu ţara, spre a fi în bon-ton cu inepţiile europoide[6]. Străbunicul meu era naţionalist fără a face parte din sau a simpatiza Mişcarea Legionară, era mai degrabă, în convingeri politice adeptul lui Iuliu Maniu, prin urmare nu era nici antisemit că Ardelenii aveau probleme cu ungurii, nicidecum cu evreii, însă nu concepea ideea de a trăi sub jug străin. Dar comunismul ce a fost? Ocupaţie sovietică? Da. Dar şi mai mult, după cum ar trebui să deschidem ochii.
……………………………………………………………………………………..
Mihail Sadoveanu, mare maestru în masoneria română, şi-a lăsat, aparent, repede de-o parte convingerile, trecînd la noua orînduire. Defapt – o spun propagandiştii şorţuleţelor – a introdus masoneria în stare de aromeală (adormire) şi şi-a continuat munca în beneficiul păcii mondiale şi a anti-fascismului, ca şi pînă atunci. Mihail Sadoveanu nu a fost agreat de legionari tocmai pentru că făcea parte din zisa organizaţie anti-naţională, care a născut şi ideile propagate mai tîrziu, de unificare a bisericilor, de dizolvare a graniţelor – sociale, lingvistice, morale[7] etc.; prin urmare şi-a achiziţionat casa de pe Valea Frumoasei şi s-a ascuns pe cînd ceilalţi îi ardeau cărţile în centrul Capitalei. Gala Galaction în jurnalul necenzurat – tipărit mai tîrziu – scris între 1947 şi 1952, probabil că face jocul organizaţiei negînd orice implicare a sa în masonerie, mergînd pînă acolo, încît afirma că nu ştie nimic despre ea[8], că nici măcar nu a citit un rînd despre ea. Că n-a făcut parte – posibil, dar că nu a auzit nimic despre ea, puţin probabil: amic cu Sadoveanu, oscilînd între sionism, germanism, antiromânism şi mai tîrziu român sadea, dar numai în jurnal, preot – Biserica denunţase de altfel franc-masoneria în broşuri tipărite special.
Pe de altă parte masoneria nu era pomenită în cărţile comuniste decît cu totul întîmplător (cum este cazul unei lucrări traduse din franceză despre arta catedralelor gotice, prin urmare, despre zidari), nici un membru al masoneriei activ pînă la sovietizare nu a făcut puşcărie politică, aşadar, masoneria era bună şi a fost tolerată pe mai departe. Meritul l-ar fi avut, după declaraţiile lor, însuşi autorul sintagmei “Lumina vine de la Răsărit” (în care se citeşte o aluzie masonică pentru cei care vor să-l resusciteze în preferinţele literare de azi!).
În plus, sînt tare curios şi aştept să apară documentele care-i atestă participarea lui M. Sadoveanu la crima colectivizării – zvonuri sînt cu siguranţă. Nu m-a mirat nici răspunsul lui Arghezi dat lui N.D.Cocea (care, după Galaction, înţelesese în sfîrşit de partea cui a fost atîţia ani – iar o afirmaţie ciudată, de vreme ce N.D.Cocea a fost spion sovietic declarat, iar spusele lui Arghezi au fost transmise printr-o notă informativă): În ce priveşte pe Sadoveanu nu voi scrie nici un rînd. Recunosc meritele lui de scriitor. Dar ca om nu pot să-l respect. A supt la toate ţîţele politice. Onoruri şi bani a luat de la toţi. Acum ciupeşte pe comunişti. Îi şade bine în ferma lui Şeicaru. S-o stăpânească sănătos. Dar n-o să-l tămîiez pentru asta.[9]
……………………………………………………………………………………………..
Am întocmit o mică listă cu conducătorii odioşi ai comunismului, căutîndu-le originea şi iată ce-am obţinut:
Petru Groza – mama născută în Budapesta;
Hanna Rabinsohn /Ana Pauker – evreică;
Emil Bodnăraş – tată ucrainean, mamă nemţoaică, el...”român”?
Iosif Broitman /Iosif Chişinevschi – evreu, nume schimbat după soţia Liuba Cişinevschi.
Luka Laszlo / Vasile Luca – secui;
Betti Birman – soţia lui Vasile Luca – evreică;
Meir Kohn /Miron Constantinescu, evreu;
Boris Grunberg / Alexandru Nicolschi– evreu;
Eu nu mai încerc nici o concluzie. E interesant de văzut cît de ruşi sau români erau cei care au dat România cu un secol, cel puţin, înapoi. Mă-ntreb, cîţi din cei de la conducerea ţării de astăzi sînt români; dar parcă nu de asta-mi pasă defapt. Nu mă interesează decît faptul că ei, fie de neam străin, fie români, sînt împotriva românismului, pe cîtă vreme un Carol I, un Ferdinand – nefiind nici măcar născuţi aici, au stat trup şi suflet lîngă noi. Şi-aşa, mă iau de cap şi mă minunez…
………………………………………………………………………………………….
Am mai scris despre astuparea sau dărîmarea statuilor ca despre un gest fanatic, dictat tot de interese străine. De pildă, bustul Mareşalului Antonescu, cel de lîngă biserica ctitorită de el, sau statuia Ţăranului de la 1907, sau…oricare statuie dată jos numai pentru că deranjează politicul universal din prezent. Comuniştii au făcut-o negînd rolul benefic al monarhiei, dărîmînd ce era şi dezvelind propriile statui odioase. Astăzi se neagă istoria naţională şi se ridică un monument al holocaustului, hidos, ruginit, distrugînd un parc! Ce-ar fi să ridicăm din nou statui Anei Pauker & co. numai pentru că a făcut parte dintre evreii închişi înainte de venirea “salvatorilor sovietici” şi să-l dăm jos pe Carol I pentru că venea din ţara care-l va propulsa politic, mai tîrziu, pe Hitler! Logica nu-şi mai are locul aici.
…………………………………………………………………………………………….
Ion Cristoiu (un ins care nu mi-e nici simpatic şi nici nu-mi dă impresia că m-ar interesa ceea ce spune) a fost taxat imediat prin scrisoarea de prostest a evreilor, atunci cînd, în emisiunea Eugeniei Vodă a declarat că-l admiră pe Corneliu Z. Codreanu pentru conduita morală… Gata, Cristoiu e antisemit… Tatăl meu îmi povestea gogoriţa cu antisemitismul…în şcoala anilor 50 Dacă vreun coleg evreu făcea vreo tîmpenie şi era taxat de vreun alt coleg, sărea de trei metri-n sus şi striga: ură de rasă, ură de rasă. Bineînţeles că nu putea fi calmat decît băbeşte, cu palme şi ghionţi.
Atunci, noi ca ţară cum dăm în ochii lumii? Îl demonizăm definitiv pe Nae Ionescu, îl ocolim pe Codreanu sau îl spurcăm fără argumente, aşa, din oficiu, îl dăm jos pe Antonescu de pe soclu, pentru că au fost criminali cu gîndul sau cu fapta împotriva evreilor; însă nu se întîmplă nimic atunci cînd apar cîţiva nărozi care-l laudă pe Gheorghiu-Dej sau pe Ceauşescu, criminali ai neamului românesc?! Dacă o lăudăm pe Hanna Pauker…iar nu e nimic. Ăştia au fost buni că au dat în români. Ceilalţi nu că au dat în evrei.
Preconizez apariţia şi a altor monumente: o statuie a maghiarului ucis mişeleşte la 1849 de români, a maghiarului, victimă a şovinismului românesc în anii 40 şi 90…etc.
[1] Autorul Medelenilor, avocat.
[2] Al.O. Teodoreanu, implicat în lotul Noica-Pillat.
[3] Lingvist, filolog, a întemeiat la Cluj Muzeul Limbii Române, redactor şef al publicaţiei Dacoromania, iniţiatorului Marelui Dicţionar al Academiei, scriitor şi memorialist.
[4] Discipol al lui Sextil Puşcariu, editor (Cronica lui Neculce), autor de tratate (Introducere în studiul literaturii vechi)
[5] Nu e greşeală; aşa îşi scria numele; Giorge Pascu – profesor la Iaşi, autor al unei Istorii a Literaturii Române [vechi], în fapt o lucrare slabă, întinsă pe mai multe volume, mai mult un appendix util la citirea altor lucrări.
[6] V. articolele lui Nae Ionescu despre Europa, valabile şi astăzi.
[7] Pentru un fan John Lennon ideile cred că pare extrem de familiare...
[8] După mine, e singurul pasaj cu totul nesincer din volum.
[9] Arhivele Statului, Fd 95, D/10/vol II, Filele: 102-103-104; 15 aprilie, 1946
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu