V E R S U R I
Celui de înalt şi bun neam născutului
Domnului
U R O Ş S T E F A N
N E S T O R O V I C I
a preasfinţitei Chesaro-Crăieşti şi Aposto-
liceştei Maiestatei Consiliar, a tuturor Shoa-
lelor din Crăimea Ungariei de lege Grecească
neunitei Româneşti, Serbeşti şi Greceşti mai
marelui Inspector, a crăieştelor Înstituturi
Pegagocigeşti din Sînt-Andrei, Arad şi Pes-
ta Directorului, precum şi la Deputaţia,
Carea ocîrmuiaşte Fundusurile a Shoalelor Na-
ţionale Generalnic, şi a Preparandalelor Par-
ticularnic Purtătoriului de Prezidium,
prea Milostivului Patron, la zioa
numelui Măriei Sale
Întru dîncă umilinţă dedicate
prin
Naum Petrovici
A mai sus lăudatei Deputaţiei juratul Canţelist
în 2-lea Decemvrie 1815
Cu cheltuiala Domnului Nicolae Roja Cetăţeanu-
lui şi marelui Negoţiator din Pesta, precum şi la
Pre[a]lăudata Deputăţiei a Fundusurilor Shoalelor din
naţia Românească alesului Condeputat tipărite
La Buda
În Crăiasca Typogr[afie]: a Universit[ăţii] Ungur[eşti]
Curi Române de departe
Vino şi tu Serbe frate
Astăzi cu toţi să săltăm,
Cu glas mare să cîntăm!
Căci Uroş iar se iveşte;
Zioa sa o prăzdnuiaşte./4.
Uroş, propt[e]a Serbilor,
Scutitori Românilor,
Car’adînc se străduiaşte
Noroc şi ştiinţă doreaşte,
Laude ş-eau agonisit
Prin care s-au fericit.
***
Auzind glasul românesc
Urechea Tatălui ceresc,
Pre Uroş l-au rînduit,
Noao ni l-au dăruit:
Românilor spre deşteptare
Şi Serbilor spre îndreptare. /5.
Oh! Cel mare şi lăudat
Franţ, al nostru împărat,
Văzînd pre Uroş rîvnitori
Şi rînduiaşei plecători,
Cu milă s-au îndurat
Şi-n Svetnic l-au rădicat.
***
Cătr’această dignitate
Ce-i lui Uroş acum date,
Înălţatul împăart
Mai încă s-au îndurat
De-al numi pre Dînsul tare
Preste Sholi Înspector mare. /6.
Împăratul se-ngrijeşte
Şi prin Uroş porunceşte,
Ca Românii să se-nveţe
Bine de la tinereţe,
Fraţii Serbii să se crească
***
Uroş, neînvins bărbat
Mari şi multe au răbdat,
Apoi rumpsă deodată
Piedeca – lui arătată;
Ş-aşa pupul înflori
În Arad s-au pus temei,
În Pesta şi-n Sînt-Andrei
Român, Grec şi Serb păşeşte
Acolo, unde să creşte;
Cum se cade a trăi
Şi Patriei a sluji.
***
Tinerii se gată tare
Cu totul şi mic şi mare,
Avînd duh şi simţiri bune
Care toate le supune,
A merge la-nvăţătură,
Carea încă nu avură. /8.
Românii aleargă foarte
A mări timpul pîn’ la moarte,
În car’Uroş fu născut
Şi Shoalelor prefăcut:
Văzînd că-i duce de mînă
La mărirea cea bătrînă.
***
Nemic Românul doreşte
Fără caută a se creşte,
De-a fi credincios subpus
Craiului ales de sus;
Drept şi pîn’ acum au fost
Lui
credincios, însă prost. /
9.Iată Tatăl cum săltează
Cînd acum poate să vează,
Cum pruncii se sîrguiesc
Şi cătră Shoale păşesc;
Îndo[iala] se topeşte.
***
Maica dulce plîngea tare
Văzînd pre fiica că n-are
Învăţătură: ca să crească,
Şi de rău să se ferească.
Ci-acum lacrămi se uscară,
Căci şi făte-n Sholi întrară. / 10.
Oh! Moşul cel mîngîiat
Nici de moarte spăimîntat,
Văzînd norocoşi pre toţi
Pre ai săi iubiţi nepoţi,
Merge cu încrezămînt
Pre cale cătră mormînt.
***
Plugariul nu se scîrbeşte
Deacă acum îl loveşte
Jugul, care nu e mare;
Nici aşa potere are,
Căci prin Shoale au trecut
Şi soartea ş-eau conoscut. / 11.
Cetăţeanul are foarte
Creştere cum să se poarte,
De-a fi Patriei credincios
Şi la public de folos
Căci aceast-au căpătat
Cînd la Shoale au umblat.
***
Apoi cel groaznic Soldat
Thronului său dedi[c]at,
Trecînd prin Shoale gă[s]i
Cum să poată izbîndi,
Ci ca viteaz să lovească. / 12.
Vezi dară Române frate
De ce feli de bunătate
Uroş bunul ne-au găsit,
În grădină le-au sădit,
Frate Serbe dar priveşte,
Oh! Eline socoteşte.
***
La aşa grădină mare
Fu de lipsă foarte tare,
De carii fructuri s-adună.
Apoi Uroş cel vestit
Odihna sa n-au iubit. / 13.
Patru ani ş-o săptămînă
Sădi Uroş cea grădină,
Dîndu-i şi cultură bună
Car-acum fructuri adună.
Sînt-Andrei mărturiseşte
Şi Aradul dovedeşte.
***
Mari sînt cu adevărat
Faptel-acestui bărbat.
Căci Shoalele veştejiote
Şi cu totul părăsite,
Acum iarăş înverzesc
Şi printr-însul înfloresc. / 14.
Deci, astăzi fieştecare
Să se bucure prea tare!
Român, Serb şi Grec grăiască,
Nimenea să se-ndoiască.
Ci toată casa să fie
Cuprinsă cu bucurie.
***
Vivat! Uroş să trăiască!
Mulţi ani să se-nvrednicească,
A fi preste Shoale domn,
Ca să ne scoale din somn,
Apoi noi păşim cu fire,
Cu toţi cătră fericire. / 15.
Cureţi toţi şi toate dară,
Şi strigaţi cu mine iară:
Vivat! Uroş să trăiască!
Dumnezeu să-l fericească.
Zilele să le lungească
Dignitatea s-o mărească.
[DESCRIERE: Titlu: Versuri Celui de înalt şi bun neam născutului Domnului Uroş Stefan Nestorovici… Autor: Petrovici, Naum; Localitate: Buda; An: 1815; Editura: Crăiasca Typogr[afie]: a Universit[ăţii] Ungur[eşti]; Format: 15 p., in 8°(18 x 13cm); Leg. în carton; Deţinător: B.A.R. 000009641, CRV.883 Info: Carte tipărită sub cenzoratul lui Petru Maior]
Transliterare şi interpretare a textului: Alexandru Ioan Turcu.
Despre Uroş Nestorovici
[.............................................................................................................................................]
Şcolarizarea unui număr mai mare de copii nu putea fi înfăptuită fără să se asigure o pregătire mai temeinică a viitorilor învăţători. Nevoia de şcoli se resimte în viaţa poporului român şi, în 1807, un grup de intelectuali bănăţeni, între care: Ştefan Atanasievici (Lugoj), Gheorghe Petrovici (Belinţ), Petru Popovici (Bocşa) şi Dimitrie Ţichindeal (Becicherecu Mic) înaintează o petiţie împăratului Francisc I, prin care solicită fiinţarea unor şcoli, unde să fie numit ca director o persoană bine pregătită pentru a asigura o educaţie bună tineretului. Aşa a fost numit ca inspector al şcolilor neunite, în 1810, Uroş Nestorovici. Prin numirea sa, au încetat de a mai funcţiona ca inspectori Ion Opriş (Oradea) şi Grigore Obradovici (Timişoara). Noul numit, Nestorovici, elaborează un plan de organizare a şcolilor pe care îl trimite împăratului, şi unde face referire la condiţiile de funcţionare ale instituţiilor de învăţământ, obiectele de studiu, ordinea de predare, îndatoririle profesorilor, reguli pentru elevi etc. Autorităţile vieneze dispun înfiinţarea a trei şcoli pedagogice (preparandii) pentru pregătirea învăţătorilor, acestea aflându-se la: Arad (pentru români), Sânandrei (sârbi), Pesta (greci).
Inspectorul Nestorovici reorganizează şi districtele şcolare astfel: Oradea – 416 şcoli, Timişoara – 180 şcoli, Lugoj – Caransebeş – 238 şcoli. Împotriva reînfiinţării Preparandiei din Arad au luptat şi cercurile bisericeşti sârbeşti, care se bucurau de anumite privilegii în conducerea şcolilor ortodoxe din Banat. Totuşi, Curtea din Viena consfinţeşte deschiderea preparandiei arădene, în 1812, iar episcopului i se cere să sprijine politica şcolară imperială. Planul de învăţământ cuprindea mai multe materii umaniste şi ştiinţifice, necesare pregătirii dascălilor, punându-se accentul pe cursurile de pedagogie şi metodică. De altfel, Consiliul locotenenţial susţine înfiinţarea acestor preparandii: “Nu se poate nega că, cultura plebei valahe de acest rit, care locuieşte mai ales în satele mai îndepărtate de oraşe şi cetăţi, se află pe o treaptă inferioară. Cauza acesteia, între mai multe altele, este chiar aceea că nu sunt indivizi apţi pentru învăţători într-un număr aşa de mare”. Intenţia autorităţilor centrale era ca în şcolile preparandiale nou-înfiinţate, să nu se pună accentul atât de mult pe educaţie, ci să fie date elevilor cunoştinţele necesare vieţii de la sate.
[………………………………………………...…………………………………………..]
prof. univ. dr. Gheorghe Luchescu, “Şcoli de altădată”
