Boc, cs, cs, cs ~ cuţu, cuţu, cuţu
Cotoi - kitty, kitty, kiii....
Îl auzeam aseară pe mahalagiul inept al guvernului, chestia aia mică numită Boc, spunînd de mai multe ori că acum prioritatea lui este dialogul şi că aşa trebuie să gîndească toţi acoliţii lui.
Lasă că în primul rînd şi-au deşertat ţucalul în capul nostru cu tot felul de expresii. Am înţeles dintr-un articol că limbricul Urban ar cam vrea s-o ia pe uşa din dos şi să se lase de politică. De-ar face toţi la fel! (Drept fie între noi, nu cred că se lasă un intelect incapabil ca al lui de ţîţa puterii!)
Dar, fie! Boc vrea dialog.
La cum o spunea, mă aşteptam din clipă-n clipă să intre cu mascaţii peste mine-n casă, să mă bage-n dubă şi să mă ia la dialog. E un fel de : aţi vrut dialog, luaţi dialog! Cu forţa dialogaţi că vă ia mama dracului.
Că o să-i ia pe ei mama dracului – asta o sper din tot sufletul – că decît unul de-al nostru mai bine unul de-al lor, dacă se poate, toţi ai lor.
Eu (fără paradă) am o şcoală, am ceva şi pe deasupra şcolii că n-am stat la mîna învăţămîntului românesc aşa, cîntat cum e el, şi m-am ocupat şi singur de propria educaţie. Eu nu am ce discuta cu nişte oameni inferiori mie, cum sînt cei din PDL, decît cu condiţia de a-şi vedea de lungul nasului. Adică eu cu un Igaş tractorist oricînd aş sta de vorbă, dar cu un tractorist pus pe post de ministru, niciodată. Cu un Boc, profesor (cît ofi el de profesor) aş vorbi şi dacă mi-ar fi în cometenţă l-aş mai pune să citească încă o dată lecţia să se lămurească întîi el, abia apoi să predea. Dar cu un Boc pus prim-ministru niciodată nu aş avea ce discuta.
Cazul ar fi identic cu acesta: eu pregătit într-ale filologiei să predau matematica. M-ar crede cineva ca neavînd habar de matematică, să o predau? Cum ar discuta cu mine elevii?
Totuşi atitudinea asta în mediul profesoral am cunoscut-o. Am avut destui profesori nepregătiţi care se enervau la întrebările simple ale elevilor. Aşa e şi Boc. Un incompetent în tot ceea ce face, şi pe deasupra şi ţîfnos ca o fată bătrînă. Îmi pare rău că n-a rămas lat atunci cînd a căzut.
Asta e cu competenţa. Cum să conducă o ţară nişte oameni pregătiţi numai în : a tăia frunze la cîini? A săpa groapa altuia? A se pişa în contra vîntului? A sta cu curu în două luntri?
E ca pe vremea sovietizării. Prostul satului e şi poet (scriau de-alea cu tractorul...aşa e Olteanu, lonzincarul şi curlingăul de serviciu: soarele de la Bucureşti: Udrea.), e şi şef la colectivizare, ştie şi economie şi politică şi apărare naţională şi ...etc. Ai spune, băăă! Da ce învăţămînt avem, să scoţi dintr-unul care nici n-a fost la şcoală, genii cum nici măcar Eminescu n-a fost! Dar ce zic, laureaţii premiului Nobel nu ştiau atîtea cîte ştiu PDL-iştii.
Aşadar, din nou, în dialog, ne putem lovi de o altă chichiţă: cum naiba să stai de vorbă (adică la dialog) cu nişte oameni care le ştiu pe toate?
Zilele trecute am dat glas unei idei mai vechi. Aia cu Udrea la mineri. Nu ar fi bine, pentru că ar presupune să-i obligăm pe bieţii mineri să...Doamne, iartă-mă!
Aşa că, economic, m-am gîndit cum am putea scoate banii furaţi de rapandulele astea. Le trimitem în Olanda, pre străduţa stacojie, la galantar şi nu le-am lăsa libere din serviciu pîn-or da toţi banii înapoi şi vor avea, evident, fum şi bătături la poponeaţă.
Aşa că nu o mai dau pe Udrea la mineri, că n-are rost. Hai s-o dăm la ce e competentă!
Rămîne însă o întrebare... Cui îi dăm pe UDMR-işti, să nu mai auzim de ei? ...Cu ăia, chiar de-aş vrea, n-aş putea să dialoghez, că nu înţeleg, neam, vorba lor...
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu