Mitologie românească - Vîrcolacul

Text din 1645

Şapte taine a besearecii, tipărite…în tipariul cel domnesc…în Iaş

 (după Crestomaţia română a  lui MOZES GASTER, pgg. 114 – 117)

Pentru omul ce va fi mort şi vor zice oamenii că iaste vîrcolac. Oare ce să cade să facă…

            Acesta lucru zic oamenii cei proşti, iară nice într-un chip nu poate să fie acesta vrîcolac; ce vrînd diavolul să amăgească pre oamenii să facă lucruri cum nu să cade, pentru ca să să mînie D[u]m[ne]zău asupra loc, face aceaste semne. Şi de multe ori noaptea arată oamenilor unora de le pare, că văd cu adevărat pre vreun om de carii i-au fost cunoscînd mai deainte, şi încă grăesc cu dîns. Alţii iarăşi văd în somn vise, une şi alte; une date văd în cale, unde îmblă de vatămă pre oameni. O, vai de nebunia lor săracii! Cel mort în ce chip să omoar[e] pre cei vii. Nu dă D[u]m[ne]zău să fie acesta lucru!

            Aşijdere să pornesc oamenii la mormînt, şi-i dezgroapă oasele aceluia, să le vază cum sîmt. Drept aciea de vreme ce n-au credinţă curată întru D[u]m[ne]zău, să închipuiaşte diavolul şi să înbracă într-acel trup moart, şi le arată că acel trup mort are sînge şi unghi şi păr; şi cum văd acesta lucru, să înşală ocaanicii şi să îndeamnă spre răutate, şi strîng lemne şi pun foc de ard acele oase, de le pierd de tot de pre pămînt, şi nu cunosc neînţelegătorii, că la venirea Domnului nostru lui Is[us] Hr[istos], la la înfricoşata zi a judeţului, să gătează acea pedeapsă asupra trupurilor acestora, ca să-I arză cu focul nestins în veci de veci netrecuţi.

Avestiţa, aripa satanei

(text şi variante)

Am folosit ca text de bază manuscrisul (moldovenesc) tipărit de M. Gaster şi datat 1799, în Crestomaţia română, I, 171 – 172 . Textul a fost comparat din variatele semnalate mai jos:

SIGLE:

SFMN – Simeon Florea Marian – Naşterea la români.

1.Tipăritură,Sibiu, 1862

2. Comunicare după un călugăr de la Dragomirna.

SFMS – Simeon Florea Marian – Samca, articol în Amiculu Familiei, 1880

1-2. nespecificat

TPD – Tudor Pamfile – Duşmani şi prieteni ai omului, I.

1. – manuscris de la 1809.

2. – manuscrisul Popii Sandu din Vălsăneştii de Argeş

CDB – B.P.Hasdeu – Cuvente den bătrîni, II.

1. – Minunile Sfîntului Sisoe, 1878.

TEXT 1.

Adică eu[,] sfîntu arhanghel Mihail Voevodul, pogorî(n)du-mă din mu(n)tele Ilionului, văzui pe un d[u]h necurat cu ochi(le) ca stelile, şi mînule ca de foc, şi unghele ca săcirile, şi părul capului pănă la călcîi, şi faţa ca cătaranu. Iar arhanghelu i-a zis: stăi sătano! Şi stătu. Şi zis(e) arhanghelul: di undi vii tu duh nicurat, şi unde mergi? Cumu-ţ[i] este numele tău? Iar e [ie – ea n.n.] zis(e): pe mine mă che[a]mă Avestiţa aripa sătani[i], aripa împăratului nostru voivodul Velzăvul; şi acum am auzit de o fecio[a]ră anume Maria, fata lui Io[a]chim şi Anii, cum că vra să nască prunc, pre Is[us] H[ri]s[tos] nazarine[a]nul, şi mă duc cu ale mele meşteşuguri dievoleşti, ca să o sminte(s)c şi să omor pruncul ei, după cum am smintit şi pe alte femei pănă astăzi şi smintesc. Iar eu[,] Arhanghelul Mihail, dacă auzîi aşa, o prinsăi de părul capului, şi o legai, şi o ferecai, şi încipuiu a o bate foarte straşnic cu biciul cel di foc, şi-i pusăi paloşul cel di mo[a]rte în co[a]stele-i; iar e [c. ea] ţîpa foarte tari[i], şi să ruga zicînd aşa: rogu-mă arhanghele Mihaile, muncitoriul dracilor, mai slăbeşte-mă din legături. Iar eu[,] arhanghelul Mihail am zîs: tu duh nicurat! Spuni-m[i], cum întri tu în casăle ominilor, di faci smintele fimeilor cînd sînt grele, şi li omori pruncul? Iar ia zis(e): oh! Di mari[i] dureri[i] şi usturime spuni-ţ-voi to[a]te meşteşugurile mele cele devoleşti pre amăru(n)tul cîte unu. Eu, arhanghele Mihaile, cînd întru în casăle ominilor mă fac în multe chipuri di năluciri; mă fac: ogar, găină, muscă, epuri[i], paijăn, mîţă, şi în to[a]te chipurile ci au duh di sîinţă şi am 19 numi[i]. Cu numele mele acele fac tot feliul di răutăţi; iar u(n)di să vor afla numele mele scris(e), eu colo la ace[a] casă nu mă pot apropea cale di şapte mile di loc; şi numele mele sînt aceste: cel dintîi, Avestiţa; 2. Brana; 3.Zîlina; 4. Iscara; 5. Piha [cf. Pîca]; 6. Isprava; 7. Liba; 8. Muha; 9. Hae; 10. Glubina; 11. Nicarda; 12. Tea; 13. Hulubai; 14. Tehaia; 15. Nevederia; 16. Teiana; 17. Ghesna; 18. Rota; 19. Zîlîsamca şi pentru aceasta, Mihaili arhanghele, dau în mînule tale acistu zapis al meu, ca să mă slobozi din legături şi din bătăi; iar eu[,] arhanghelu[,] ai (! îi) zîsăi aşa: iată că-ţ[i] po(run)cesc cu numile Tatălui, şi a Feiului şi a Sfîntului Duh, să nu te mai apropii di robul lui D[u]mnedzău anume cutari şi di ro[a]ba lui Dumnedzău, nici di ficiorii lor, nici di pripaşii lor, nici di dobito[a]cile lor, ni(! di) nici unele di cîte le-[a]u dat lor Dumnedzău; ci să te duci, unde ţî-i locul gătit în tartar, la fu(n)dul beznii, la tatăl tău veză (!) Verzuvul, şi acolo să şăz[i] în vecii vecilor. Amin. (transliterare, Al. Turcu)

VARIANTE: Variantele date de Sim. Fl. Marian în Naşterea şi în articolul Samca din Amiculu Familiei, 1880 încep cu formula clasică de rugăciune: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, Amin. În TPD, Sf. Mihai este înlocuit cu Sf. Sisinie(Sisoe) sau acesta din urmă este numai martorul întregii sce,ne existînd de altfel mai multe tipuri de rugăciuni. Mai departe dau numai listele de transformări şi denumirile, acestea fiind diferenţele cele mai mari între texte.

TRANSFORMĂRI: ogar, broască, cioară, porumb, muscă, păianjen şi săgeată groaznică (1.SFMN) ; mîţă, muscă, păingen, pasăre, umbră, şoarec (2. SMFN); ogar, pisică, umbră, lăcustă, păianjăn, muscă şi toate nălucirile văzute şi nevăzute (1.TPD); ogar, păianjăn, năluşitoare, năluciri văzute şi nevăzute(2.TPD)

NUME: Vestiţa, Navodaria, Solnomia, Silina, Linicoida, Avizuha, Scarmila, Miha, Lepiha, Gripa, Stana, Naconta, Atana, Hubiba, Huba, Giona, Glubina, Isprava, Tihana. (1.SFMN) Aripa Satanei, Abaroca, Ogarda, Nesuca, Muha, Aspra, Hluchica, Sarda, Viniţa, Zoiţa, Ilinca, Merana, Feroca, Fumaria, Nazsara, Hlubic, Nesatora, Genţia, Samca(2.SFMN); Vestiţia, Navadaria, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava, Samca(1. SFMS) Avezduha, Aripa satanei, Zalistu, Zlaistu, Tihana, Muha, Huluba, Hulubina, Scomirna, Ispra, Nevita, Nenevita, Sîla, Sboaru, Gurona, Comina, Nicoara, Nicoaru, Samca (2. SFMS) Avestiţa, Nadarca, Salomia, Nacara, Avezuha, Nadariea, Salmona, Paha, Puha, Grapa, Zliha, Nervuza, Hamba, Glipina, Humba, Gara, Glapeca, Tisavia, Pliaştia(1.TPD); Avestiţa, Nadariia, Salomiia, Cadar, Nicor, Avesta, Scornana, Tiha, Puha, Grapa, Zlie, Perţi, Hapar, Huliba, Haba, Gara, Glipina, Feti, Tiia(2.TPD). Avestiţa, Navodar, Salomnia, Zurina, Nicara, Aveziha, Scarbola, Miha, Puha, Cripa, Zlia, Nevaţa, Pesia, Cilipina, Igra, Eosfor, Luţifer, Belzebuti (CDB)

TEXT 2 – Popa Simeon

(tradus de Hasdeu din slavonă)

Eu, arcangelul Mihail, îmblat-am pe Muntele Eleonului şi am aflat pe Veştiţa Avizoe, şi i-am zis: tu eşti neam rău şi blăstămat...căci ea îşi întinsese pletele pînă la călcîie. Şi-i zise arcangelul Mihail: nu te voi lăsa, dacă nu te vei jura şi nu-mi vei spune neamul tău şi numile; iară dînsa a zis: numile neamului meu sînt: 1.Mora; 2. Veaştiţa; 3. Ahoha; 4. Demiazizi; 5. Lecta; 6. A omului; 7. Demiazinoapte; 8. Svevela; 9. ...10. Nebucuroasa; 11. Neagra...arcangele Mihaile, unde în casă va fi această rugăciune... (lacună).

Zodiacul românesc

Cel mai vechi zodiac românesc: Rudejniţa Popei Ion Romînul (1620)

Studiu de N. Cartojan

(fragmente)

Cărţile de prevestire, care pretind că desvăluie tainele viitorului, soarta omului şi schimbările ce se vor petrece pe faţa pămîntului după mersul constelaţiilor cereşti – cărţi care îşi au originea lor îndepărtată în credinţele astrologice ale Asirienilor – au pătruns de timpuriu în literatura noastră veche.

Cea dintîi carte ieşită din tiparniţa instalată la Alba Iulia, cu materialul adus din tipografiile muntene ale lui Matei Basarab, de către Vlădica Ghenadie, cuprinde [...] alături de cîteva texte religioase, o Pashalie şi 2 cărţi de prevestire: Gromovnicul şi Trepetnicul.

Cartea a fost tipărită, după toate probabilităţile, în 1639. Texte de prevestire circulau însă, în literatura noastră, înainte de această dată. Dovada ne-o înfăţişează Rojdanicul de Rujdeniţa copiată în anul 1620, în satul Sîmpetru din Ardeal. Rojdanicul, sau cum i s-a zis mai tîrziu, Zodiacul, este cartea care prevede caracterul şi viitorul omului după luna sau după constelaţia în care s-a născut. Textul Rujdeniţei se află, precum se ştie, în aşa-numitul Codex Neagoeanus, un manuscris în 8˚, a cărui descriere am dat-o, după d-l I. Bianu, în lucrările mele anterioare asupra Alexandriei. [...]

Textul Rujdeniţei se află copiat pe foile 137 – 141 ale manuscriptului şi începe, după normele calendarului bizantin, cu luna: Răpciune – Septembrie. Cuprinde încă cele trei luni următoare, pînă la Indrele (Decembre) inclusiv. Foile cu restul de 8 luni – deci trei pătrimi din materie – s-au pierdut. Textul este scris cu cerneală neagră spălăcită; numele lunilor cu cerneală roşie. În cuprinsul fiecărei luni, materia capitolului este grupată în 2 paragrafe distincte: primul, conţinînd prezicerile privitoare la soarta băieţilor; al doilea, prevederile privitoare la viitorul fetelor. Litera iniţială a fiecărui paragraf, sau de cele mai multe ori cuvintele începătoare:”de va naşte”, sînt de asemenea transcrise cu cerneală roşie. Textul prezintînd interes atît din punct de vedere filologic cît şi din punct de vedere istoric literar, îl publicăm în paginile următoare, după normele statornicite prin congresul filologilor, ţinut la Cluj, în 1925: text facsimilat şi transcriere fonetică[1]. […]

FRAGMENT DIN TEXT

Începu[iu] Rujdeniţa

Luna Răpciuni – de va naşte ficiorulu, fi-va cinstitu. 1,2,21 de a[n]i, elu va boli rău , ci nu va muri. Năroc va ave la oi şi la totu dobitoculu; şi de o vită în 4 picioare va scupa. Şi va fi îmblător în cale; si va fi vorovitoru; şi va fi grijiv. Şi carne de capră să nu mînce. Într-aceea lună ce-au născut, cîndu va tuna, să nu margă sup copaci. Şi va fi iubitoriu la ospeţ şi la cărtulari şi va fi înţeleptu //Şi să-şi facă părăclisul B[ogorodi]ţei. Şi va fi bărbat şi numai de Dumnezău ce să va teme. Şi de cătră bătr[îneţe], bine va vie. 1, 2, 15, 32 let, elu va boli şi v’ave primejdii, ci nu va muri: ce de va trece de acele, elu va vie 101 let. De să [va] războli : leac 3 grăunţe de dafinu şi uleiu de lemnu şi tămîe albă; să le mestece şi să va sănătoşi. Să slujască Sîmtă Mărie Mică.

De va fi fată , trei ai va boli rău. Şi va fi lungăreaţă în faţă; şi va fi vorovitoare; şi iubi-va la oaspeţi şi va fi mînioasă, ce nu va ţine multu. Şi mulţi bărbaţ[i] o voru cere.// Şi iubi-va şi un voinicu; şi nu o va luo; şi va luoa altulu; şi cu elu bine va vie şi va face gloată mestecată. Şi de tînără să va teme că nu va face ficiori iar apoi multu să va ….Şi va muri un ficior de bube. Şi noapte să nu be apă; şi să nu îmble noapte, ca va dobî[ndi] o greţă şi va ave vedere nainte sfatului. Cîndu va fi de 12 ai, Vineri să nu lucre nemica, nici să mănă(în)ce de 2…, ca să nu o doa[r]e capul, nici ochii. Năroc va ave la stup şi la oi şi la vaci negre. Si va boli de vărsatu; şi v’ave un semnu în cap şi într-o mînă şi întru picioru; Primejdi v’ave 6 ai: 11, 38 let de va trece ia va fie vie 75 let. De să va războli, leac: floare de tran[d]afiru şi rădăcină de bujor şi tămîe albă; să le mestece, să să ungă şi să va vindeca. Praz[nic]: Uspenie. […]

(după DACOROMANIA, V, 1927 – 1928)

Gromovnic

Mozes Gaster

(fragmente)

Ideea fundamentală a tuturor prevestirilor este, că nimic nu se întîmplă în lume, fără vreo cauză oarecare şi că toate lucrurile lumei acestea stau într-o legătură misterioasă între dînsele. […] La noi [Gromovnicul] a venit…de la slavi, precum arată şi numele, care se derivă de la grom: tunet. Iar slavii au luat-o, ca mai toată literatura lor, de la grecii care au asemenea gromovnice[…]. Pe lîngă Bromtologium posedă grecii şi încă un Sismologium adică prevestiri [de] cutremur[e].[…]

TEXT

(1799)

Leu

De va tuna în numărul leului (10,11 ale lunii, n.n.), în oameni va fi moarte şi în grîne va fi stricăciune; iar într-alte hrană va fi roade. Şi în latura despre apus va fi durere între oameni, însă mai vîrtos zgaibe şi pecingini şi

în oameni mari va fi moarte rea; şi iarna va fi mare şi ploioasă şi celor înţelepţi va fi pagubă…

Fig. 1 - Zodiacul de la Voroneţ

Obrociri de zile

În calendarul nostru vine apoi un fel de clasificare a zodiilor adică: 1. Berbecele; 2. Viţelul; 3. Fata; 4.Peaştele – aceste zodii sînt bune; 5. Gemănul; 6.Cumpăna; 7. Vînătoriul; 8. Udeala – aceste zodii sînt de mijloc; 9. Racul; 10. Leul; 11. Cornul de capră; 12.Scorpia, aceste zodii sînt rele.

TEXT

Cu zodia Ţapului şi a Vărsătoriului de apă. Cine să nasc întru aciastă planetă, sînt mîncitori, vicleani, lacomi, gînditori, mîlcomişi, iubitori de avuţie, mînioşi, neiubitori de muieri, sărăcăcioşi, scumpi, foarte păzitori de taină, face pre om smolit, dîrz şi beţiv, căutătura lui tot la pămînt caută, şi planeta aciasta iaste din pămînt. Dimocrat zice: ca această planeta face pre om scump….Nasul lat şi cărnos, în genunche tare, în pîntece slab, lesne să bolnăvesc”.

(după Mozes Gaster – Literatura populară română, 1883)

În final mai reproduc o “zodie” dintr-un volum relativ recent, din 1942:

Zodia Peştilor

Cine se naşte sub acest semn al Peştilor nu va fi nici mare, nici mic, scurt la grumaz, minunat la faţă, frumos la statură, drept, bun, plănuitor; cînd se supără, se îngălbeneşte, mîndru şi îndrăzneţ şi plecat către învăţătură. Va avea un semn la mînă sau la faţă, mare la chip, nasul de mijloc, buzele cărnoase, voinic şi viclean.

Pe nimeni nu va crede, se va lăuda cu învăţătura, din patria lui va călători şi de la străini multă bogăţie va cîştiga.

Iar copilele ce se vor naşte în această zodie vor fi mînioase şi iubitorare de pricini, înşelătoare, iubite de oameni, de bărbatul cel dintîi se vor despărţi şi se vor însoţi cu un altul, care li se va părea mai bun.

[după Carte de visuri perso-egipteană[…],Tipografia Krafft & Drotleff, Sibiu, 1942.

---

[1] Din raţiuni de spaţiu am renunţat la facsimil.

ORIGINALELE PARODIILOR LUI TOPÎRCEANU (I)

HOMER – Chinurile lui Ulise

AL. DEPĂRĂŢEANU – Vara la ţară

OCTAVIAN GOGA – VADE RETRO

MIHAI CODREANU – Testamentul unui poet cunoscut

CINCINAT PAVELESCU – Epigrame

DEMOSTENE BOTEZ – Tristeţi provinciale

TUDOR ARGHEZI – Blesteme

Trebuie să avem în vedere două aspecte ale parodierii la Topîrceanu: unul ironic la adresa autorului originalului, de ridiculizare, şi altul de pastişare, fără vreo intenţie ironică sau de rea-credinţă. În general, în selecţia făcută am avut în vedere acest din urmă aspect.

Topîrceanu nu a căutat să-l parodieze pe însuşi marele Homer, ci pe traducătorul său în limba română, George Murnu (care fusese propus pentru premiul naţional de poezie tocmai pentru această tălmăcire – în ideea în care nici o creaţie originală nu mai fusese premiată de la Coşbuc sau Goga). Ironia lui Topoîrceanu totuşi este în parte nedreaptă.

Chinurile lui Ulise. Poezia e scrisă în hexametrul traducerii din Iliada dar parodiază cîteva din momentele Odiseei(traduse de Murnu în endecasilab):

Tînjind îşi irosea viaţa

Cea dulce şi ofta de dorul ţării,

De cînd se săturase de zeiţă. [Calipso, n.n.]

De aceea noaptea se-odihnea de silă

Şi peste voie-alăturea de dînsa,

Căci ea-l voia în peştera cea mare.

Dar peste zi şedea pe mal el singur,

Şi tot plîngea cu ochii duşi spre largul

Pustiului noian al mării. (vv. 202 – 214)

Într-o notă, atacul lui Topîrceanu este evident:

Lucruri expuse pe larg în traducerea d-lui Murnu,

Harnicul nostru tălmaci care-a tradus Iliada,

Carte ce fu mintenaş premiată cu premiul cel mare,

Pentru că suntem un stat eminamente agricol...

G. Murnu, poet aromân extrem de interesant, a lăsat literaturii române în special cele două tălmăciri extraordinare ale poemelor homerice. Textul este presărat cu regionalisme, arhaisme – mai ales din sfera păstoritului – transpunînd realităţilor noastre de cîndva – realitărţile lumii lui Homer. Practic, a reîntors la folkor textul – pentru unii prea arid – al Iliadei şi Odiseei.

O altă victimă postumă a parodiei lui Topîrceanu a fost, după părerea mea, Al. Depărăţeanu (1834 – 1865). Intenţia de a ridiculiza procedeele autorului este evidentă dar la o confruntare atentă a textelor originalul are de cîştigat.

De obicei comentatorii citează, pentru amuzament, pasajele direct parodiate de Topîrceanu, lăsînd la o parte intenţia reală a autorului originalului. De aceea am dat mai mare întindere pasajelor sărite de Topîrceanu:

Locuinţa mea de vară

E la ţară:

Acolo eu voi să mor

Ca un fluture pe floare,

Beat de soare

De parfum şi de amor.

Acolo e fericirea

Şi iubirea

Timpului patriarhal;

Viaţa ce aci s-ascunde

Curge-n unde,

Curge-n unde de cristal!

[.......................................]

Şi pentru asta eu, vara,

Iubesc ţara,

Pentru asta voi să mor

Ca un fluture pe floare,

Beat de soare

De parfum şi de amor.

Moară tonţii în palate

Îmbrăcate

Cu covoare d’Ispahan,

Ei, ce chiem pietrele triste

Ametiste

Şi părinte - pe tiran!

Tonţii, cari pentru o mînă

De ţărînă

Îşi dau sîngele din ei,

Fac din crîncenele crime,

Înălţime

Şi din demoni Dumnezei!

Mie daţi-mi valea verde,

Unde pierde

Omul negrele gîndiri,

Unde-ţi uiţi de infamia

Şi sclavia

Auritelor zidiri!

[.............................................]

Pe O. Goga nu l-a parodiat în chip ironic, ci din simpatie, împrumutînd tiparele poeziei sale pentru a-şi ostoi setea de a-l ataca pe Tăslăoanu, cel cu care Goga scosese la Budapesta în 1902 revista Luceafărul. Mai tîrziu, revista este condusă numai de Tăslăoanu, căruia...i se adresează fantezist, fostul colaborator Goga, „ofuscat” de schimbările produse.

Vade Retro este o pastişă inspirată de trei poezii (cel puţin!) ale lui Goga: Oltul, Mucenicii şi [Dorurile mele] (Cîntece, V):

Mult iscusita minţii limbă

Ne spune clipa milostivă... (O. Goga, Oltul)

Dorurile mele

N-au întruchipare,

Dorurile mele-s

Frunze pe cărare...

Spulberate şi strivite frunze pe cărare. (Cîntece, V)

Ca element inedit (pe internet, desigur) reproduc variantele finalului parodiei Vade retro, trimiţîndu-l pe cititor să găsească poezia întreagă pentru a se lămuri:

Ed. definitivă:

Ce-ai făcut cu-a tale

Proaste combinaţii?

Unde-s cetitorii,

Unde-s abonaţii,

Păcătosule, răspunde: unde-s abonaţii?

[Parodii originale, ed. III:

Bietul meu Luceafăr

L-a-necat obida!

Şi tu-mi stai de faţă

Roş ca cărămida,

Vinovat îmi stai de faţă roş ca cărămida. ]

[Varianta din Însemnări lierare:

Ce-ai produs tu, oare,

Să poţi face gură?

Cu ce drept te-amesteci

În literatură,

Negustor de piei de cloşcă în literatură!

Planurile tale

N-au întruchipare

Planurile tale-s

O prostie mare,

O prostie cît Ceahlăul, poate şi mai mare!

Cînd e-n toi războiul

Fugi în buruiene,

Iar cînd vine pacea

Mi te umfli-n pene, -

Pentru ce ispravă mare mi te umfli-n pene?

Fost-ai tu-n tranşee

Să lupţi pentru ţară?...

Piei! Să nu-ţi dau una-n

Partea sedentară,

Şi să fugi ţinînd cu mîna partea sedentară.]

Continuare din ediţia definitivă:

Nu ştiu ce mă ţine

Să nu-ţi stric eu planul,

Să vezi numai stele

Verzi ca leuşteanul,

Numai stele şi ... luceferi verzi ca leuşteanul!

(Va urma)

UN MICRO EPISTOLAR

ÎNTRE

ARGHEZI ŞI TOPÎRCEANU

EPIGRAME DIN CINCINAT PAVELESCU

UN SONET DIN MIHAI CODREANU

ŞI

TRISTEŢILE ... LUI DEMOSTENE

BOTEZ