Se afișează postările cu eticheta Anton Pann. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Anton Pann. Afișați toate postările

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Versuri la naşterea lui Hristos - 1813

V E R S U R I
LA
NAŞTEREA DOMNULUI
ŞI
MÎNTUITORIULUI NOSTRU
I I S U S   H R I S T O S
Typărite cu ajutoriul onoratului Domn
Athanasie Pulievici
[N]egoţitoriu şi Cetăţean în Peşta

***

ÎN BUDA
Cu typariul Crăeştei Typografii a Univer-
Sitatei Ungureşti din Peşta. 1813


C Î N T A R E

Tatăl firei bin[e]-au vrut,
Cuvîntul trup s-au făcut,
Şi fecioara a născut,
Pre Dumnezeu nefăcut.
Steaoa pre El au vestit,
Angheluu l-au preamărit.
Păstorii au fluierat,
Pre cel născut l-au lăudat; /
Pre cel în iasle culcat,
Fiiul în scutec făşat.
Dacă s-au născut Iisus
Împăratul cel de sus,
Maghii de la răsărit
La Ierusalim au vint,
Pre Irod au întrebat,
De născutul împărat,
„Că steaoa la răsărit
Am văzut, şi am venit.
Unde-i? Să I ne-nclinăm,
Daruri lumeşti LUI să dăm.
Aur, Smirnă [şi] Tămâie
Spre noi mila LUI [să] fie.”
Atunci Irod împărat
Foarte rău s-au turburat,
A omorî pre Hristos
În minte ş-au pus vîrtos./
Aspru lucrul frămîntînd,
Cu de-adins el întrebînd,
„Unde e să se nască
Car’va să [î]mpărăţească
Pre pămînt în locul mieu[?]”
O, cît îi era de greu[!]
Atunci Arhiereii
Adun cu Cărturarii,
În Vitheleem, lui i-au zis
Că precum iaste şi scris.
Şi aşa au demîndat
Tyranul acest spurcat,
Fără minte, fără sfat,
Mulţi prunci tineri au tăiat!
O! ce lucru tyrănesc,
Debărat sălbătăcesc,
Cum putuşi tu Iroade
Întră oameni şi gloate, /
A face nedreptate,
Mare păgînătate?
Ia! Mumele-s lipsite
(Lucruri neauzite)
De fiii lor cei prea dulci,
O, amărîte porunci!
Care tu le demîndaşi
Tinereţa săceraşi!
Ascultaţi-mă voi fraţi
De Duhul Sfînt luminaţi,
Irod cu a sa mîndrie
Fu-mpins la tyranie
Să lăse de Dumnezeu
Pentru lumesc folos rău.
Ma[1] noi să ne umilim
Domnului să mulţemim,
C-au trimis pre Fiiul său
Pre toţi să scape de rău; /
De iad, de focul vecinic,
De tartorul tyralnic,
Să ne ducă-n paradis
Tră ce Fiiul fu trimis.
Toţi creştinii să salte[2]
Cu bucurii înalte,
La Naşterea lui Hristos
Oamenilor de folos.
Toţi cu un vers să strigăm
Pre Hristos să lăudăm;
Mărit să fii Tu, sfinte,
Al nostru bon (!) Părinte.
Pace dă creştinilor,
Tu, Tatăl făpturilor.
Pace pănă-n vecie
Mila Domnului [să] fie.

Gheorghie Montan [Muntean?]
Învăţătoriu Nor[malicesc] în Peşta.


Transliterare şi interpretare: Alexandru Turcu

[1] Acuma, în cazul ăsta, dar (n.ed.)
[2] Cf. Limbele să [p]salte / cu cîntări înalte (Dosoftei, Psaltirea în versuri; Anton Pann – Cîntece de stea).

marți, 28 iunie 2011

Spitalul Amorului (II)



Folklorul de după Anton Pann

            Este interesant de văzut cum s-au întors în folklor cîntecele culese de Anton Pann în Spitalul Amorului. Şi nu oricum, şi de oriunde. După un control de rutină prin cîteva colecţii de folklor transilvan, am găsit cel puţin două cîntece de lume culese între 1878 – 1880 de Aureliu Millea, care fac parte şi din canonul mai vechi al lui Anton Pann. Problema este că textele provin, după vagile indicaţii ale culegătorului, din împrejurimile Sibiului.
            Iat-o pe una dintre ele care poate fi lesne comparată cu  cea a lui Anton Pann (cf. Însuratul pentru zestre):

Orb am fost, făr de vedere
Cînd mi-am fost luat muiere...
M-am bucurat la avere
Şi-am luat fără plăcere!
Trag zile cu supărare
În această lume mare.
Nu-mi tihneşte de mîncare,
Nice seara de cinare.
Şi cînd este la culcare
Sînt supărat foarte tare;
Că-i grabnică la mînie,
N-are nici o omenie,
Că destul mi-aruncă mie,
Că de la ea am domnie.
O, amar şi grea durere,
Că n-am nici o mîngîiere;
Dacă nu m-am socotit
Atunci cînd m-am logodit
Să nu fi cătat avere
Care foarte curînd piere...,
Şi la minte-nţelepciune,
Aş trăi zile mai bune.
Să fi luat seama bine,
Acum n-aş păţi ruşine.
Dar m-au înşelat banii,
Că ei mi-au mîncat norocul,
Arde-i-ar pe toţi chiar focul,
Trăirea-aş şi n-am cu cine,
Murire-aş, moartea nu-mi vine;
M-aş lepăda de domnie
De care-mi aruncă mie,
Duce-m-aş chiar în pustie,
Numai să scap de urgie.
Dară nu mai am ce face,
Caut să trăiesc ca-n pace,
Cu năcazuri şi cu jele
Să-mi petrec zilele mele...
Că nu-i bună de nimică,
Ce prinde din mînă, pică;
Ar vrea bine să trăiască
Şi să nu se ostenească
Pe alţii să-i îndrăgească,
La lucru nici să gîndească;
Punga-i goală, fala-i mare,
Cînd ar fi la vreo-ncercare,
Ar veni la arătare,
Că ea soaţă-n lume n-are.
De rea şi de veninoasă
Mai n-are carne pe oase.
Ba nici pielea nu-i frumoasă,
Ci e foarte ruginoasă.
Umblă tot nepieptănată,
Niciodată nu-i gătată...
Cînd o văd în pat sculată,
Ca o buhă împănată,
Vino, moarte, înconjoar-o,
Şi o pune pe comoară...
Ori o ia, ori o omoară;
Aşa m-oi scăpa eu doară.
Şi mă scapă, ca-ntr-o oară,
Să-mi fac viaţa mai uşoară
Că mi-oi lua alta să-mi placă,
Fie oricît de săracă,
n-aibă măcar nici o vacă
numai pe voie să-mi facă.
Şi din toate mi-a plăcea,
De-oi grăi, ea va tăcea.

            În urma comparaţiei ne putem face o idee, cît de vagă, despre circulaţia cîntecului de lume prin viu grai (lăutari) sau în scris (prin manuscrisele despre care vorbeam mai la vale): cum îşi pierde, prin strămutare, caracteristicile graiului şi împrumută uşoare poleieli ale locului de adopţie. Interesant este însă faptul că stilul lui Anton Pann (care spune că le-a şi îndreptat după culegere) este încă vizibil, chiar dacă ordinea versurilor este alta („M-aş lepăda de domnie/ de care-mi aruncă mie” deşi nu face parte din varianta Anton Pann...sună totuşi a...Anton Pann), ritmul uşor neglijat şi versurile nefinisate. În cazul acesta, se vede că poezia a fost  memorată de informator şi prin trecerea timpului, forma iniţială s-a alterat.

AURELIU MILLEA (1861 – 1915) jurist şi culegător amator de folklor; Cele două caiete manuscrise (1 iulie 1879 – 1 august, 1880) privesc zona Mărginimii Sibiului. Manuscrisele au fost tipărite parţial în  1962: Folclor din Transilvania II, EPL.

marți, 21 iunie 2011

Spitalul Amorului...

ANTON PANN
ŞI
CÎNTECELE DE LUME

            Din păcate, chiar cu recentele încercări tipografice [Anton Pann – Spitalul Amorului, ed. Compania, 2009], culegerile de cîntece de lume ale lui Anton Pann sînt necunoscute publicului în integralitatea lor. Ediţia pomenită nu reuneşte decît o parte din acestea şi anume, textele care au fost tipărite mai demult cu acelaşi scop, de a aduce la cunoştinţa publicului melodiile prelucrate de Gh. Ciobanu în notaţie muzicală europeană ceea ce tipărise Anton Pann în notaţie psaltică. Nici o ediţie critică, filologică...
            Ediţia din 1963 (îngrijită de Fischer şi Albala) – una din puţinele realizări cu adevărat notabile în editarea operelor lui Anton Pann – nu cuprinde Spitalul Amorului, pe drept, pentru că nu poate fi considerată decît o culegere şi nu o operă creată de Anton Pann.
           
*
            Anton Pann nu a fost un folklorist în adevăratul sens al cuvîntului. Materialele tipărite, după cum au arătat Gaster şi Cartojan în prima jumătate a secolului al XIX-lea, proveneau din manuscrisele pe care le deţinea Anton Pann. Cum s-au născut însă aceste manuscrise?  Procesul poate fi socotit cvasi-folkloric – un poet crea un text pe care nu-l destina tiparului ci...lăutarului, acesta în prelua şi îl cînta ma departe – modificîndu-l de multe ori. Textul era auzit de altcineva care-l nota. S-au păstrat mai multe manuscrise care conţin aceste cîntece zise „de lume”. [v. M. Gaster, în RIAF]
            În epoca culegerii lor în Spitalul Amorului, lustrul le pierise (spre 1850). Alecsandri le privea cu condescendenţă, ca pe nişte lucruri învechite şi totodată nostime. N. Filimon – cu aceeaşi ironie, iar, mai tîrziu, Caragiale – cu neîndurare (le numea „tezaur trist”).
            Totuşi, Anton Pann le-a cules şi a avut succes cu ele, mai ales la a doua ediţie [care număra 6 broşuri, faţă de 2 cîte erau în ediţia I].
           
DESCRIEREA BIBLIOGRAFICĂ:

EDIŢIA I, BROŞURA I

1850 – Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului adică: Cîntece vechi populare, dupre orce întîmplare, pe care junii le cîntă şi babele le descîntă. Însă: pe lîngă cele sătene s-a pus şi din orăşene. De Anton Pann. Broşura întîi. Bucureşti, 1850. În tipografia sa. 112 p. + 32p. Nenumerotate.
Pgg. 3 – 5 : Către cititori
P. 6 : Către domnii poeţi ai poemelor celor nou care se adaogă la toată broşura.
Pgg. 7 – 112 :  [Textul cîntecelor]
26 pgg. nenumerotate: Modurile cînturilor vechi şi modurile cînturilor nou[ă]. [notaţia psaltică a melodiilor cuprinse în broşură]
3 pgg. nenumerotate: Reghistru sau scară de cele ce să află în această broşură. [Cuprins]
           
EDIŢIA I, BROŞURA II

1850 – Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului. Adică: Cîntecele sătenilor şi ale orăşenilor, a vîrstelor zburdalnice, de-a ragostei purdalnice. Tipărite întîia oară de Anton Pann. Broşura a doua. Bucureşti, 1850. În tipografia sa. 159 pgg.
Pgg. 3 – 120: [Textul cîntecelor]
Pgg. 121 – 156: Modurile cînturilor
Pgg. 157 – 159: Scară de cele ce să coprind în această a doua broşură.
           
EDIŢIA A II-A, BROŞURA I

1852 – Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului de Anton Pann. Ediţia a doua. Broşura întîia. Bucureşti, 1852. În tipografia sa. 163 p.

Pgg. 3 – 6 : Către cititori (v. mai jos)
7 – 8 : Către domnii poeţi ai poemelor celor nou care se adaogă la toată broşura
9 – 136: text
137 – 142 Modurile cînturilor
143 – 159 : Modurile cînturilor noi
160 – 162 :Registru despre cele ce se află într-această broşură
163 : Înştiinţare de cele ce se află supt tipar în tipografia lui Anton Pann.

BROŞURA II

1852 – idem, Broşura a II. 164 p.
3 – 131 : text
132 – 150 : Modurile cînturilor
151 – 161 : Cînturi mai nouă.
162 – 164: Registru de cele ce se află într-această broşură

BROŞURA III

1852 – idem, Broşura a III.176 p.
3 – 130: text
131 – 170 : Modurile cînturilor dintr-această broşură.
171 – 172 : Cîntul vinului.
173 – 176 : Registru de cele ce se află într-această broşură

BROŞURA IV

Idem titlu, an – cu menţiunea: Broşura a IV. 160 p

3 – 126: text
127 – 153: Modurile...
154 – 155: Horă
156 : Danţul linului.
157 – 160 : Registru...

BROŞURA V

Idem titlu, an – cu menţiunea: Broşura a V. 160 p.

3 – 128: text
129 – 156: Modurile...
157 – 160: Registru...

BROŞURA VI

Idem titlu, an – cu menţiunea: Broşura a VI. 164 p.

3 – 128: text
129 – 159: Modurile...
160 – 163: Registru...
164: Cărţile ce se află supt tipar în tipografia lui Anton Pann.

            În afară de aceste ediţii, mi-a fost accesibilă şi o ediţie din 1891:

            Spitalul Amorului sau cîntătorul dorului de Anton Pann, retipărită de Oprea Demetrescu, Romnicu-Vâlcei, Tipografia lui Oprea Demetrescu, 1891, 6 broşuri, textul transliterat; omite Modurile pe care le promite într-un volum aparte. Nu am ştiinţă dacă a mai fost tipărit.

TEXTE

            Iată cum explică EDITORUL (Anton Pann) titlul culegerii: Socotesc că nu fără cuviinţă am întitolat această ediţie „Spitalul Amorului” căci în coprinderea-i nu veţi vedea decît plîngeri de inimi rănite, suspinuri de piepturi săgetate, tînguiri de dureri cumplite, ohtări şi tot felul de văitări din pricina amorului: întocmai ca într-un spital în care se află mulţime de ostaşi loviţi în / bătaie şi răniţi de tot felul de arme, carii îmi arăt ranele şi îmi spun durerile cerînd ajutorul doctorilor. (transliterare, Al. Turcu)

            Primele broşuri încep cu cîte un dialog în versuri despre dragoste şi puterea pe care o are asupra „bolnavilor” din Spitalul Amorului:

Bolnavul:

Vai! Aleo! Măicuţă dragă!
Îmi răpui juneţea fragă,
Trupul mi-e în pară-ntreagă
Dorul în pămînt mă bagă.  /

Doftoriţa:

Spune-mi-ţi băiete dorul
În ce loc îţi este zprul
Ţ-ai scrîntit mîna, piciorul,
Ori mi te doare căpşorul?

Bolnavul:

Aleo! Maică nu e bine
Ce rău dete peste mine!
Ce pîrjol în trup îmi vine!
De să-ntinde şi prin vine. (...)

            După aceea, Anton Pann aşează textele propriu-zise ale cîntecelor:


ÎNSURATUL PENTRU ZESTRE (pgg. 28 – 32)



Orb am fost eu la vedere
Cînd mi-am fost luat muiere,
M-am bucurat la avere
Ş-am luat fără plăcere.

Luai strigoaica din lume
Ca să-mi adune bani sume,
Să mă fac bogat cu nume,
Ş-acum stă să mă sugrume. /

N-am prînz, n-am cină cu pace,
Zioa, noaptea nu mai tace,
Mă judecă cum îi place,
Cu oau şi c-oţet mă face.

Strigă, îşi ascute glasul,
Se laudă în tot ceasul
Că mi-a dat galbeni cu trasul,
Tot cu ei îmi taie nasul.

Din gura-i curg vorbe rele,
Mă amăreşte cu ele,
Şi eu sufer, rabd în piele,
Vai de păcatele mele!

I-ar plăcea să nu muncească,
Ar vrea tot să poruncească,
Altele să o slujească,
Şi ea-n pat să odihnească. /

Umblă tot îmfumurată
La ochi de somn nespălată,
Cu capul nepieptănată,
Ca o bufniţă-npănată.

N-am să-i zic ceva să facă
Şi ca oamenii să tacă
Ci bufneşte, se înneacă,
Cum păcatele să-mi placă!!

Să săr să o bat nu-mi vine,
S-o las, să fug mi-e ruşine,
Nu ştiu cum să fac mai bine,
Of, amar şi vai de mine!

Mi-am urît cu ea viaţa,
Mi-am pierdut toată dulceaţa,
M-au coprins negura, ceaţa,
Nu-mi vine să-i mai văz faţa. /

Aşi muri, moartea nu-mi vine,
Aşi trăi şi n-am cu cine,
Nu mai am zile senine,
Ci tot d-amar venin pline.

Doamne! Doamne, mă rog ţie!
Scapă suflet de urgie
Taie-i viaţa ei, or mie
Decît tot aşa să ţie.

O tu moarte, moarte dragă!
Vino de mi-o ia întreagă
Cu toat-a ei multă blagă,
Ş-în pămînt cu ea o bagă.

Că tot bunul i-a fost banii,
De care au şi ţiganii,
Tot cu ei mi-a mîncat anii
Traiul meu n-aibă-l duşmanii. /

 ***

Măi flăcăie! Măi creştine!
Dacă vezi că iubu-ţi vineri
Nu te însura ca mine,
Ci deşchide-ţi ochii bine.

Apără-te de măestre,
Nu te bucura la zestre,
Cin’ le caută aceste
Mintea lui necoaptă este.

Ci ia-ţi una ca să-ţi placă
Nu căta că e săracă,
Care pe voie să-ţi facă,
Cînd îi vorbeşti ea să tacă. /

 (va urma)

BIBLIOGRAFIE

Anton PANN – Spitalul Amorului sau cîntătorul dorului de Anton Pann, retipărită de Oprea Demetrescu, Rômnicu-Vâlcei, Tipografia [lui] Oprea Demetrescu, 1891
Anton PANN – Scrieri literare, I-III, text, note, glosar şi bibliografie de Radu Albala şi I. Fischer. Prefaţă de Paul Cornea, EPL, Bucureşti, 1963
Anton PANN – Cîntece de lume, transcrise din psaltică în notaţia modernă, cu un studiu introductiv de Gh. Ciobanu, ESPLA, Bucureşti, 1955
Ovidiu PAPADIMA, Anton Pann „Cîntecele de lume” şi folclorul Bucureştilor, studiu istoric – critic, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963


Vezi şi:

Finul Pepelei cel isteţ ca un proverb... 

Adiata lui Anton Pann

duminică, 11 octombrie 2009

Adiata lui Anton Pann

(fragmente)


În numele Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, Amin

Am fost prunc, mă văzui june,
Mai pe urmă şi cărunt,
Ş-acum vîrsta mea se pune
La cincizeci şi trei ani punct.
De am să mai trăiesc încă,
Nu s-a dat să cunosc eu,
C-această taină adîncă
E-n ştirea lui Dumnezeu.
Atîta numai ştiu bine
Că om şi muritor sînt,
Şi soarele pentru mine
Se va stinge pre pămînt.
[.....................]
Iar sufletu-mi să va cere
Nemurirea a-şi vedea
Şi l-a două înviere
Faptelor seamă să dea.
De aceea mai-nainte
De al morţii mele ceas,
Voiesc cu treaza mea minte
O adiată să las:

Rînduind cum să urmeze
Catinca, soţia mea,
Şi cum să-ntrebuinţeze
Mica avuţia mea,
Care toată alt nu este
Decît numai nişte cărţi,
Fiind date dintr-aceste
Şi p-afară-n alte părţi.
Unele-n catalog scrise,
Cui s-a dat pentru vîndut,
Altele iarăţi trimise
Cu scrisori cui mi-a cerut.
Aceste cărţi de s-or scoate
Ş-în casă cite mai sînt
Le las soţii[i] mele toate
Pîn’ la una, c-un cuvînt.
Cum şi alte împreună
Pîn’ la cel mai mic rămas,
Ca pe o soţie bună
Moştenitoare o las.
Adică: mobile, scule,
Ce le-am făcut amîndoi
Cu iconomii destule,
D-a fi-n rînd cu alţi şi noi.
Asta-mi este avuţia
Şi totu-mi agonisit,
Comoara-mi a fost soţia,
Care foarte m-a iubit.
[....................................]


Şi Catinc,-a mea soţie,
Cu care am căsnicit,
Să-ngrijească precum ştie
Şi precum i-am rînduit.
La Viforîta să-ngroape
Trupul meu cînd voi muri,
Ca să mă aibă aproape
Cînd se va călugări.
Unde din starea-mi săracă
Neavînd alt decît cărţi,
Las danie să se facă
O parte din patru părţi.
O parte la cîntăreţe
s-o dea şi la scăpătaţi,
carii doresc să înveţe
şi cer d-a fi ajutaţi.
Iar cărţile celelalte,
Şi cîte nu-i trebuiesc,
Să le vînză c-a sa parte
De cătatu-mi sufletesc.
Tipografia cu toate
S-o vînză iar, rînduiesc,
Şi cu banii ce-i va scoate
Soţiii mele poruncesc:
La mormîndt ca să-mi rîdice
Un stîlp ca un monument,
De marmură, să nu-i strice
Tăria vreun element.
Carele lucrat să fie
Cvadrat şi săpat frumos,
Şi pe dînsul să se scrie
Aceste versuri din jos:


AICI S-A MUTAT CU JALE
ÎN CEL MAI DIN URMĂ AN
CARE ÎN CĂRŢILE SALE
SE CITEŞTE ANTON PANN.
ACUM MÎNA-I ÎNCETEAZĂ,
CE LA SCRIS MEREU ŞEDEA,
NOPŢI ÎNTREGI NU MAI LUCREAZĂ
LA LUMINĂ CĂRŢI SĂ DEA.
ÎMPLININDU-ŞI DATORIA
ŞI TALANTUL NENGROPÎND,
ŞI-A FĂCUT CĂLĂTORIA,
DÎND ÎN LUMEA ALTOR RÎND.
EU AM FOST A SA SOŢIE
ECATERINA DE PANN,
CE CU DÎNSU-N CĂSNICIE
TRĂII PÎN’ LA ACEST AN.
Anul 18...luna....

[.........................................]


Deci după cum tot născutul
Are moarte negreşit,
Aşa şi tot începutul
Trebui să aibă sfîrşit.
Îmi sfîrşesc şi eu cuvîntul
Şi nu mai zic alt nimic,
Asta e aşezămîntul
Al slugii voastre cel mic.

Anul 18[49, fevr. 21]*
Anton Pann, prof. S. sf. Mitr.

Nota.
A XLVII-a tipăritură a lui Anton Pann, foaie volantă, 4 pagini, in folio, 1849. Adiata cuprinde în pasajele suspendate o diatribă în contra soţiei necredincioase şi fiului nerecunoscător. În ultima parte, testamentul cuprindea o sumă de învăţături şi poveţe pentru cei tineri. Textul este împărţit la catrene, la care am renunţat din raţiuni de spaţiu.
Textul este reprodus după: Anton Pann, Scrieri literare, vol.3, text, note, glosar şi bibliografie de Radu Albala şi I.Fischer, EPL, Bucureşti, 1963.
*completat de Anton Pann.

Imagini: Bustul scriitorului de la Biserica Sf. Stelian-Lucaci, unde este înmormîntat Anton Pann. 2. Portret al lui Anton Pann. 3. O partitură a Imnului Naţional, Deşteaptă-te române, compunere atribuită lui Anton Pann. Textul Imnului - scris de poetul paşoptist, Andrei Mureşanu.



joi, 1 octombrie 2009

...Finul Pepelei cel isteţ ca un proverb...


X. ANTON PANN

1797 – 1854

S’a născut la 1797 in Sliven din Bulgaria. Tatăl sĕu era căldărar. După manualele de literatură română, la 1812 fu luat rob dimpreună cu familia de Ruşi şi dus în Rusia de sud. Dar A.Pann ne spune că la 1828 [la] Braşov a tradus în româneşte pe „Doamne milueşce-ne”, cântat de el ruseşte la 1810. Deci, la acest an era deja în Rusia. Aci intră în armata rusă şi servi ca musicant. Disgustat de asprimea muscăléscă, trece prin Galaţi în Muntenia şi se stabilesce în Bucurescĭ „Cunoscând bine musica vocală şi instrumentală şi limbele : slavonă, turcă, grécă şi română”, să susţine „cântând pe la biserică orientală pe la viverse mănăstiri”. Deja la 1819 era [cantor] [291] de musică bisericească, cum se vede dintr-un „axion” tipărit în acest an. La 1828 îl vedem „Cantor în Braşov la biserica cea mare din Schei”. Aci face cunoscinţă cu renumitrul scriitor popular Ion Barac, care deja publicase pe Arghir şi Elena şi Răsipirea Ierusalimuluĭ. Pentru-ce a părăsit Bucurescĭ şi pe urmă Braşovul, nu ne privesce, destul că la anul 1830 îl vedem iarăşi în Bucurescĭ, unde se intituléză „profesorul de musică al şcòleĭ naţionale din Bucurescĭ”. Înainte de a merge la Braşov, nu tipărea decât calendare şi cărţi de musică bisericéscă; de la acest timp, inspirat desigur de scrierile lui Barac, a început să scrie şi [să] publice poesiĭ profane. La 1830 tipăreşce „versuri musicesci”, ce se cântă la Crăciun, adăogând la fine şi câte-va poesiĭ profane, care socotia că „nimănui nu-ĭ va fi spre vătămare”:

Deci cine le primeşce
I-le închin prieteneşce
Iar cui nu vor fi să-i placă
Tacă şi de vorbe’n vĕnt oleacă.

La 1831 publică o nouă colecţie de poesiĭ profane, parte originale, parte streine, mai ales de ale lui Alecu Văcărescu, cu următoarea observaţie:

De veţi găsi vre-o vină
Îndreptaţi fără pricină
Însă numai pe-ale vòstre [291 bis]
Şi lăsaţi pe ale nòstre.

Pe la 1834 A.Pann era încă tot „profesorul de musică vocală al şcòlelor naţionale din Bucurescĭ”. El scriind într’una şi fiind lipsă de tipografii, de pe la 1843 începe a-şi întocmi o tipografie proprie, pe care-o desăvârşesce abia la 1846; De aci înainte, tòte cărţile sale următòre şi-le tipăreşce în tipografia sa. La 1845 îl vedem profesor de musică în Seminarul Sfintei Mitropoliĭ. De la 1849, A.Pann nu mai subscrie „profesor de seminar” probabil intervenind revoluţia, seminarul fu închis. La 1849 A. Pann, fiind greu bolnav de răceală, îşi face „Adiata” (testamentul) în versuri, începând :

Am fost prunc, mĕ vĕdui june
Mai pe urmă şi cărunt,
Şi acum vârsta mea să pune
La cincĭ-decĭ şi trei anĭ punct.

Scăpat de bòlă, la 1854 sĕ îmbolnăvi de tifos şi la 4 Noembre acelaşi an mòre, fiind înmormântat [la] biserica Lucacĭ. La 1854, 20 August, puţin modificat, [testamentul] începea:

Am fost prunc, mĕ vĕdui june
Mai pe urmă şi cărunt,
Şi acum vârsta mea să pune
L’ani cincĭ-decĭ şi şapte punct.

Testamentul sĕ sfărşeşte prin următorul epitaf, scris de el [292] în prima adiată, cu un mic adaos, în a doua ďi care fu gravat pe piatra-i mormĕntală din Lucacĭ:

Aici s’a mutat cu jale,
În cel mai din urmă an,
Cel ce, în cărţile sale
Sĕ subscrie Anton Pann.
Acum mâna-i încetéză,
Ce la scris mereu şedea
Nopţi întregĭ nu mai lucréză,
La lumină, cărţi să dea.
Împlinindu-şi datoria
Şi talantul ne-ngropând,
Şi-a făcut călătoria,
Dând altor, în lume, rĕnd.

(text transcris dintr-un CAET DE LITERATURA ROMÂNĂ, caligrafiat exemplar de Constantin G. Popescu între anii 1896-1897. Am respectat în mare parte grafia originală : é - ea; ò - oa, specifică timpului. )
Imagine: Presupus autoportret al lui Anton Pann.

Etichete

Texte româneşti (30) Literatura romana (29) POEZIE (25) gînd (18) radio3net (16) MUZICĂ (13) FUDUL/-IE (6) Iosef Kappl (6) Mircea Baniciu (6) Nicolae Covaci (6) Phoenix (6) Anton Pann (5) Cantafabule (5) mitologie românească (5) Crestomaţia română (4) video (4) Şerban Foarţă (4) Andrei Ujică (3) Bram Stoker (3) Dracula (3) Mari scrieri fantastice (3) The Corrs (3) povesti (3) Avestiţa aripa satanei (2) Basmele românilor (2) CONCERTE (2) Erzsebet Bathory (2) Gaster (2) Ioan Barac (2) Ion Pop Reteganul (2) Naum Petrovici (2) Vlad Tepes (2) amuleta (2) biografie (2) istorie (2) legenda (2) Adiata (1) Alexandru Depărăţeanu (1) Animale fantastice (1) Arghir şi Elena (1) Aspida (1) Bestiar (1) Bocancul literar (1) Brăila (1) Bucuresti (1) Cantece de Stea (1) Canticlu a cucuveaualiei (1) Cerbul (1) Colinde (1) Diavolul (1) Dosoftei (1) Dragobete (1) Dulf (1) Fiziolog (1) Gheorghe Şincai (1) Hippie Net (1) Inorog (1) Iordache Golescu (1) Jurnalul National (1) Luca Ion Caragiale (1) Ovidiu Lipan Ţăndărică (1) Panait Istrati (1) Pariu pe prietenie (1) Pasărea Roc (1) Petofi Sandor (1) Pipelea Gîscariu (1) Piticot (1) Povesti Ardelenesti (1) Psaltire (1) Răsipirea Ierusalimului (1) Sirena (1) Tilu Buhoglindă (1) Uros Nestorovici (1) Vasilisc (1) Vicleim (1) amintiri (1) anecdotă (1) balaur (1) calandrinon (1) demonologie (1) diverse (1) gemeni siamezi (1) repere (1) revista Familia (1) scarabeu (1) sfîntul Valentin (1) vîrcolac (1) zodiac românesc (1) Ştima Casei (1)