(fragmente) În numele Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, Amin
Am fost prunc, mă văzui june,
Mai pe urmă şi cărunt,
Ş-acum vîrsta mea se pune
La cincizeci şi trei ani punct.
De am să mai trăiesc încă,
Nu s-a dat să cunosc eu,
C-această taină adîncă
E-n ştirea lui Dumnezeu.
Atîta numai ştiu bine
Că om şi muritor sînt,
Şi soarele pentru mine
Se va stinge pre pămînt.
Iar sufletu-mi să va cere
Nemurirea a-şi vedea
Şi l-a două înviere
Faptelor seamă să dea.
De aceea mai-nainte
De al morţii mele ceas,
Voiesc cu treaza mea minte
O adiată să las:
Rînduind cum să urmeze
Catinca, soţia mea,
Şi cum să-ntrebuinţeze
Mica avuţia mea,
Care toată alt nu este
Decît numai nişte cărţi,
Fiind date dintr-aceste
Şi p-afară-n alte părţi.
Unele-n catalog scrise,
Cui s-a dat pentru vîndut,
Altele iarăţi trimise
Cu scrisori cui mi-a cerut.
Aceste cărţi de s-or scoate
Ş-în casă cite mai sînt
Le las soţii[i] mele toate
Pîn’ la una, c-un cuvînt.
Cum şi alte împreună
Pîn’ la cel mai mic rămas,
Ca pe o soţie bună
Moştenitoare o las.
Adică: mobile, scule,
Ce le-am făcut amîndoi
Cu iconomii destule,
D-a fi-n rînd cu alţi şi noi.
Asta-mi este avuţia
Şi totu-mi agonisit,
Comoara-mi a fost soţia,
Care foarte m-a iubit.
[....................................]
Şi Catinc,-a mea soţie,
Cu care am căsnicit,
Să-ngrijească precum ştie
Şi precum i-am rînduit.
La Viforîta să-ngroape
Trupul meu cînd voi muri,
Ca să mă aibă aproape
Cînd se va călugări.
Unde din starea-mi săracă
Neavînd alt decît cărţi,
Las danie să se facă
O parte din patru părţi.
O parte la cîntăreţe
s-o dea şi la scăpătaţi,
carii doresc să înveţe
şi cer d-a fi ajutaţi.
Iar cărţile celelalte,
Şi cîte nu-i trebuiesc,
Să le vînză c-a sa parte
De cătatu-mi sufletesc.
Tipografia cu toate
S-o vînză iar, rînduiesc,
Şi cu banii ce-i va scoate Soţiii mele poruncesc:
La mormîndt ca să-mi rîdice
Un stîlp ca un monument,
De marmură, să nu-i strice
Tăria vreun element.
Carele lucrat să fie
Cvadrat şi săpat frumos,
Şi pe dînsul să se scrie
Aceste versuri din jos:
AICI S-A MUTAT CU JALE
ÎN CEL MAI DIN URMĂ AN
CARE ÎN CĂRŢILE SALE
SE CITEŞTE ANTON PANN.
ACUM MÎNA-I ÎNCETEAZĂ,
CE LA SCRIS MEREU ŞEDEA,
NOPŢI ÎNTREGI NU MAI LUCREAZĂ
LA LUMINĂ CĂRŢI SĂ DEA.
ÎMPLININDU-ŞI DATORIA
ŞI TALANTUL NENGROPÎND,
ŞI-A FĂCUT CĂLĂTORIA,
DÎND ÎN LUMEA ALTOR RÎND.
EU AM FOST A SA SOŢIE
ECATERINA DE PANN,
CE CU DÎNSU-N CĂSNICIE
TRĂII PÎN’ LA ACEST AN.
Anul 18...luna....
[.........................................]
Deci după cum tot născutul
Are moarte negreşit,
Aşa şi tot începutul
Trebui să aibă sfîrşit.
Îmi sfîrşesc şi eu cuvîntul
Şi nu mai zic alt nimic,
Asta e aşezămîntul
Al slugii voastre cel mic.
Anul 18[49, fevr. 21]*
Anton Pann, prof. S. sf. Mitr.
Nota.
A XLVII-a tipăritură a lui Anton Pann, foaie volantă, 4 pagini, in folio, 1849. Adiata cuprinde în pasajele suspendate o diatribă în contra soţiei necredincioase şi fiului nerecunoscător. În ultima parte, testamentul cuprindea o sumă de învăţături şi poveţe pentru cei tineri. Textul este împărţit la catrene, la care am renunţat din raţiuni de spaţiu.
Textul este reprodus după: Anton Pann, Scrieri literare, vol.3, text, note, glosar şi bibliografie de Radu Albala şi I.Fischer, EPL, Bucureşti, 1963.
*completat de Anton Pann.
Imagini: Bustul scriitorului de la Biserica Sf. Stelian-Lucaci, unde este înmormîntat Anton Pann. 2. Portret al lui Anton Pann. 3. O partitură a Imnului Naţional, Deşteaptă-te române, compunere atribuită lui Anton Pann. Textul Imnului - scris de poetul paşoptist, Andrei Mureşanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu