Fără a ţine seama de criteriul cronologic (în redarea mostrelor noastre de limbă veche), astăzi aduc în discuţie un adevărat poem al proverbelor româneşti, similar prin abundenţa de idei şi voroave, poemului cu care începe Istoria literaturii române a lui Călinescu. De altfel, despre acest text, G.Călinescu spunea că este deschizătorul drumului unora ca Anton Pann sau Ion Creangă. Interesant e de semnalat faptul că majoritatea proverbelor date mai jos, ca sfaturi, sunt folosite şi astăzi în, aproape, aceeaşi formă. Iată ma jos cîteva fragmente alese din Scrisoarea XII, Pâcală şi Tândală a lui Constantin (Costache) Negruzzi (din ciclul Negru pe Alb), text datat Februarie 1842:
[...]
„De vrei să trăieşti bine şi să aibi ticnă, să te sileşti a fi totdauna la mijloc de masă şi la colţ de ţară, pentru că e mai bine să fii fruntea cozii decât coada frunţii. Şezi strâmb şi grăieşte drept*. Nu baga mâna unde nu-ţi fierbe oala, nici căuta cai morţi să le iei potcoavele, căci pentru behehe vei prăpădi şi pre mihoho. Bate fierul păn-e cald, şi fă tot lucrul la vremea lui. Nu fii bun de gură, gura bate c*rul. Vorba multă-i sărăcie omului şi toată paserea pe limba ei piere.Nu fii zgârcit, căci banii strângătorului intră în mâna cheltuitorului, şi scumpul mai mult păgubeşte, leneşul mai mult aleargă; dar nici scump la tărâţe şi ieftin la făină. Nu te apuca de multe trebi odată. Cine goneşte doi iepuri nu prinde nici unul. Nu te întovărăşi cu omul becisnic. Mai bine este să fii c-un om vrednic la pagubă decât c-un mişel la dobândă. Nu te vârî în judecăţi. În ţara orbilor, cel c-un ochi e împărat. Cel mai tare e şi mai mare, şi dreptul îmblă totdauna cu capul spart. La judecători, ce intră pe o ureche iase pe alta, căci sătulul nu crede celui flămând, şi mai bună e o învoială strâmbă decât o judecată dreaptă. Să n-ai a face cu cei mari. Corb la corb nu scoate ochii. Ce iase din mâţă, şoareci prinde**, şi lupul părul schimbă, iar naravul ba. Nu te-ncrede în ciocoi. Ciocoiul e ca răchita; de ce-l tai, de ce răsare, şi din coadă de câine, sită de matasă nu să mai face. Nu fii duşmănos, căci cine face, face-i-se, şi nu e nici o faptă fără plată. Fereşte-te de proşti şi de nebuni. Nebunul n-asudă nici la deal, nici la vale, şi prostului nici să-i faci, nici să-ţi facă. El învaţă bărbieria la capul tău. Şede pe magar, şi caută magarul. Nu-l primesc în sat, şi el întreabă casa vornicului. Prostia din nascare leac nu mai are. Cine se amestecă în tărâţe, îl mânâncă porcii; ş-apoi spune-mi cu cine te aduni, să-ţi spun ce fel de om eşti. [...]Vântul bate; câinii latră. Altui îi e drag popa, şi altuia preuteasa. Tot ţiganul îşi laudă ciocanul. Zic zece, tu taie una. Vrabia malai visează, şi calicul comândare***. [...]Nu îmbla cu c*rul în două luntri, nici te mândri, căci mândrului îi stă Dumnezeu împotrivă. [...] De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă; dar nu fii supărător, c-or zice că: mart din post nu mai lipseşte. De vei păgubi în vreo neguţitorie, să-ţi fie de învăţătură, ca altă dată să nu te mai apuci de ea. O dată vede naşul pu*a finului; iar de vei câştiga, nu te mai apuca şi de altele, căci cine sare garduri multe, îi dă*** câte un par în c*r şi ulciorul nu merge de multe ori la apă. Când ţi s-or aprinde călcăiele, însoară-te păn-a nu îmbătrâni, căci însuratul de tânăr şi mâncarea de dimineaţă n-au greş; şi bătrânul amorezat e ca chiroşca cu pasat. Fă cunoştinţă cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mânâncă tot ce zboară, şi sentâmplă de departe trandafir, şi de aproape borş cu ştir*****.(A) (B)
*Cf. Stai strîmb şi gîndeşte drept.**Cf. Motto-ul „Ciocoilor vechi şi noi” de N. Filimon : Ce naşte din pisică, şoareci mînîncă.***comîndare – pomană. **** cu sensul „îi intră.” ***** lobodă.
(A) Am găsit acest text prima dată, în copia manuscrisă a bunicului meu, Vasile S.,secretar la primăria din comuna Daia, jud. Mureş şi cantăr (cantor este forma agreată de DEX; psalt, cîntăreţ bisericesc) de duminecă la biserica (nouă) din comuna Albeşti, de lîngă Sighişoara. Găsise textul tipărit probabil în vreun călindar sau manual şcolar şi l-a copiat pe o fasciculă de caiet. Motivul pentru care a copiat această culegere de proverbe îmi este necunoscut. Abia după mai mulţi ani, citind pentru prima dată operele lui Negruzzi, am descoperit de unde provenea textul. Astfel am luat contact cu opera unui mare clasic al literaturii noastre, uitat şi ponegrit (în comentarii sterpe) chiar de programa şcolară care îi pomeneşte numele numai în dreptul a două nuvele.
(B) Rabelais foloseşte această metodă cînd vorbeşte despre copilăria lui Gargantua(cap.XI). Vă trimet la opusculul din 1542 (cea din 1534 este mai puţin bogată anume în ceea ce ne interesează aci) transcris şi adnotat în diverse ediţii moderne de J. Boulanger sau L. Moland. Pe cei care vor să citească acest capitol în limba română, îi voi ruga să caute versiunea semnată de Romulus Vulpescu, în 1962. Acest capitol abundă în folosirea proverbelor împămîntenite, însă, pe dos, de pildă: „el sta cu c*rul în două luntri, se zgîrma unde nu-l mînca, se pi*a contra vîntului”...etc...
