Ciudăţenie...

Întotdeauna omul îşi blastămă lenea din ajun...

Gînd

Cel mai greu îţi e atunci cînd eşti sclav amintirilor. Prieteni care nu mai sunt, prieteni care te-au uitat, întîmplări pe care abia ţi le mai aminteşti dar de care te ţii cu dinţii...Toate astea, deşi nu sunt necesare, fac parte din natura umană. A unora. Fie-le ţărîna uşoară celor pe care i-am pierdut anul acesta...

INVOCAŢIE

“Foc,
tainic foc,
Întaiul,
Cel din urmă,
Sau ce n-a fost deloc
Înviu-l
Şi-l invoc
Să lase urmă!…”

Focul sobelor antice
Deslegare de demult,
Focul cu mişcări propice
Spre urcare, în tumult,

Curge ca o lavă roşe
Prelingîndu-se mai mult,
Lavă-ncinsă ce din coş e
-al Morţii ultim, sfînt sărut,

Vino, tu, ce-ai fost demult
Sfînt motiv, morţii propice,
Ardere-n altarul sfînt
Limba să ţi se ridice

Foc al sobelor antice...