ANTON PANN
ŞI
CÎNTECELE DE LUME
Din păcate, chiar cu recentele încercări tipografice [Anton Pann – Spitalul Amorului, ed. Compania, 2009], culegerile de cîntece de lume ale lui Anton Pann sînt necunoscute publicului în integralitatea lor. Ediţia pomenită nu reuneşte decît o parte din acestea şi anume, textele care au fost tipărite mai demult cu acelaşi scop, de a aduce la cunoştinţa publicului melodiile prelucrate de Gh. Ciobanu în notaţie muzicală europeană ceea ce tipărise Anton Pann în notaţie psaltică. Nici o ediţie critică, filologică...
Ediţia din 1963 (îngrijită de Fischer şi Albala) – una din puţinele realizări cu adevărat notabile în editarea operelor lui Anton Pann – nu cuprinde Spitalul Amorului, pe drept, pentru că nu poate fi considerată decît o culegere şi nu o operă creată de Anton Pann.
*
Anton Pann nu a fost un folklorist în adevăratul sens al cuvîntului. Materialele tipărite, după cum au arătat Gaster şi Cartojan în prima jumătate a secolului al XIX-lea, proveneau din manuscrisele pe care le deţinea Anton Pann. Cum s-au născut însă aceste manuscrise? Procesul poate fi socotit cvasi-folkloric – un poet crea un text pe care nu-l destina tiparului ci...lăutarului, acesta în prelua şi îl cînta ma departe – modificîndu-l de multe ori. Textul era auzit de altcineva care-l nota. S-au păstrat mai multe manuscrise care conţin aceste cîntece zise „de lume”. [v. M. Gaster, în RIAF]
În epoca culegerii lor în Spitalul Amorului, lustrul le pierise (spre 1850). Alecsandri le privea cu condescendenţă, ca pe nişte lucruri învechite şi totodată nostime. N. Filimon – cu aceeaşi ironie, iar, mai tîrziu, Caragiale – cu neîndurare (le numea „tezaur trist”).
Totuşi, Anton Pann le-a cules şi a avut succes cu ele, mai ales la a doua ediţie [care număra 6 broşuri, faţă de 2 cîte erau în ediţia I].
DESCRIEREA BIBLIOGRAFICĂ:
EDIŢIA I, BROŞURA I
1850 – Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului adică: Cîntece vechi populare, dupre orce întîmplare, pe care junii le cîntă şi babele le descîntă. Însă: pe lîngă cele sătene s-a pus şi din orăşene. De Anton Pann. Broşura întîi. Bucureşti, 1850. În tipografia sa. 112 p. + 32p. Nenumerotate.
Pgg. 3 – 5 : Către cititori
P. 6 : Către domnii poeţi ai poemelor celor nou care se adaogă la toată broşura.
Pgg. 7 – 112 : [Textul cîntecelor]
26 pgg. nenumerotate: Modurile cînturilor vechi şi modurile cînturilor nou[ă]. [notaţia psaltică a melodiilor cuprinse în broşură]
3 pgg. nenumerotate: Reghistru sau scară de cele ce să află în această broşură. [Cuprins]
EDIŢIA I, BROŞURA II
1850 – Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului. Adică: Cîntecele sătenilor şi ale orăşenilor, a vîrstelor zburdalnice, de-a ragostei purdalnice. Tipărite întîia oară de Anton Pann. Broşura a doua. Bucureşti, 1850. În tipografia sa. 159 pgg.
Pgg. 3 – 120: [Textul cîntecelor]
Pgg. 121 – 156: Modurile cînturilor
Pgg. 157 – 159: Scară de cele ce să coprind în această a doua broşură.
EDIŢIA A II-A, BROŞURA I
1852 – Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului de Anton Pann. Ediţia a doua. Broşura întîia. Bucureşti, 1852. În tipografia sa. 163 p.
Pgg. 3 – 6 : Către cititori (v. mai jos)
7 – 8 : Către domnii poeţi ai poemelor celor nou care se adaogă la toată broşura
9 – 136: text
137 – 142 Modurile cînturilor
143 – 159 : Modurile cînturilor noi
160 – 162 :Registru despre cele ce se află într-această broşură
163 : Înştiinţare de cele ce se află supt tipar în tipografia lui Anton Pann.
BROŞURA II
1852 – idem, Broşura a II. 164 p.
3 – 131 : text
132 – 150 : Modurile cînturilor
151 – 161 : Cînturi mai nouă.
162 – 164: Registru de cele ce se află într-această broşură
BROŞURA III
1852 – idem, Broşura a III.176 p.
3 – 130: text
131 – 170 : Modurile cînturilor dintr-această broşură.
171 – 172 : Cîntul vinului.
173 – 176 : Registru de cele ce se află într-această broşură
BROŞURA IV
Idem titlu, an – cu menţiunea: Broşura a IV. 160 p
3 – 126: text
127 – 153: Modurile...
154 – 155: Horă
156 : Danţul linului.
157 – 160 : Registru...
BROŞURA V
Idem titlu, an – cu menţiunea: Broşura a V. 160 p.
3 – 128: text
129 – 156: Modurile...
157 – 160: Registru...
BROŞURA VI
Idem titlu, an – cu menţiunea: Broşura a VI. 164 p.
3 – 128: text
129 – 159: Modurile...
160 – 163: Registru...
164: Cărţile ce se află supt tipar în tipografia lui Anton Pann.
În afară de aceste ediţii, mi-a fost accesibilă şi o ediţie din 1891:
Spitalul Amorului sau cîntătorul dorului de Anton Pann, retipărită de Oprea Demetrescu, Romnicu-Vâlcei, Tipografia lui Oprea Demetrescu, 1891, 6 broşuri, textul transliterat; omite Modurile pe care le promite într-un volum aparte. Nu am ştiinţă dacă a mai fost tipărit.
TEXTE
Iată cum explică EDITORUL (Anton Pann) titlul culegerii: Socotesc că nu fără cuviinţă am întitolat această ediţie „Spitalul Amorului” căci în coprinderea-i nu veţi vedea decît plîngeri de inimi rănite, suspinuri de piepturi săgetate, tînguiri de dureri cumplite, ohtări şi tot felul de văitări din pricina amorului: întocmai ca într-un spital în care se află mulţime de ostaşi loviţi în / bătaie şi răniţi de tot felul de arme, carii îmi arăt ranele şi îmi spun durerile cerînd ajutorul doctorilor. (transliterare, Al. Turcu)
Primele broşuri încep cu cîte un dialog în versuri despre dragoste şi puterea pe care o are asupra „bolnavilor” din Spitalul Amorului:
Bolnavul:
Vai! Aleo! Măicuţă dragă!
Îmi răpui juneţea fragă,
Trupul mi-e în pară-ntreagă
Dorul în pămînt mă bagă. /
Doftoriţa:
Spune-mi-ţi băiete dorul
În ce loc îţi este zprul
Ţ-ai scrîntit mîna, piciorul,
Ori mi te doare căpşorul?
Bolnavul:
Aleo! Maică nu e bine
Ce rău dete peste mine!
Ce pîrjol în trup îmi vine!
De să-ntinde şi prin vine. (...)
După aceea, Anton Pann aşează textele propriu-zise ale cîntecelor:
ÎNSURATUL PENTRU ZESTRE (pgg. 28 – 32)
Orb am fost eu la vedere
Cînd mi-am fost luat muiere,
M-am bucurat la avere
Ş-am luat fără plăcere.
Luai strigoaica din lume
Ca să-mi adune bani sume,
Să mă fac bogat cu nume,
Ş-acum stă să mă sugrume. /
N-am prînz, n-am cină cu pace,
Zioa, noaptea nu mai tace,
Mă judecă cum îi place,
Cu oau şi c-oţet mă face.
Strigă, îşi ascute glasul,
Se laudă în tot ceasul
Că mi-a dat galbeni cu trasul,
Tot cu ei îmi taie nasul.
Din gura-i curg vorbe rele,
Mă amăreşte cu ele,
Şi eu sufer, rabd în piele,
Vai de păcatele mele!
I-ar plăcea să nu muncească,
Ar vrea tot să poruncească,
Altele să o slujească,
Şi ea-n pat să odihnească. /
Umblă tot îmfumurată
La ochi de somn nespălată,
Cu capul nepieptănată,
Ca o bufniţă-npănată.
N-am să-i zic ceva să facă
Şi ca oamenii să tacă
Ci bufneşte, se înneacă,
Cum păcatele să-mi placă!!
Să săr să o bat nu-mi vine,
S-o las, să fug mi-e ruşine,
Nu ştiu cum să fac mai bine,
Of, amar şi vai de mine!
Mi-am urît cu ea viaţa,
Mi-am pierdut toată dulceaţa,
M-au coprins negura, ceaţa,
Nu-mi vine să-i mai văz faţa. /
Aşi muri, moartea nu-mi vine,
Aşi trăi şi n-am cu cine,
Nu mai am zile senine,
Ci tot d-amar venin pline.
Doamne! Doamne, mă rog ţie!
Scapă suflet de urgie
Taie-i viaţa ei, or mie
Decît tot aşa să ţie.
O tu moarte, moarte dragă!
Vino de mi-o ia întreagă
Cu toat-a ei multă blagă,
Ş-în pămînt cu ea o bagă.
Că tot bunul i-a fost banii,
De care au şi ţiganii,
Tot cu ei mi-a mîncat anii
Traiul meu n-aibă-l duşmanii. /
***
Măi flăcăie! Măi creştine!
Dacă vezi că iubu-ţi vineri
Nu te însura ca mine,
Ci deşchide-ţi ochii bine.
Apără-te de măestre,
Nu te bucura la zestre,
Cin’ le caută aceste
Mintea lui necoaptă este.
Ci ia-ţi una ca să-ţi placă
Nu căta că e săracă,
Care pe voie să-ţi facă,
Cînd îi vorbeşti ea să tacă. /
(va urma)
BIBLIOGRAFIE
Anton PANN – Spitalul Amorului sau cîntătorul dorului de Anton Pann, retipărită de Oprea Demetrescu, Rômnicu-Vâlcei, Tipografia [lui] Oprea Demetrescu, 1891
Anton PANN – Scrieri literare, I-III, text, note, glosar şi bibliografie de Radu Albala şi I. Fischer. Prefaţă de Paul Cornea, EPL, Bucureşti, 1963
Anton PANN – Cîntece de lume, transcrise din psaltică în notaţia modernă, cu un studiu introductiv de Gh. Ciobanu, ESPLA, Bucureşti, 1955
Ovidiu PAPADIMA, Anton Pann „Cîntecele de lume” şi folclorul Bucureştilor, studiu istoric – critic, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963
Vezi şi:
Vezi şi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu