Ioan Barac (II)

Mai multe informaţii - > Din scrierile lui Ioan Barac

POEZIE

Amorul doarme

Dacă nu ştii ce e dorul

Şi nu cunoşti pă amorul

         Care doarme uşurel,

Nu-l deştepta, şi nu-ţ face

De lucru, dă-i bună pace,

Nu-ţ face vorbă cu el.

Că te va pune la gînduri

Cu oftări în multe rînduri

         Şi multe vei pătimi.

Şi la urmă te va face,

Că nu-ţ va a ţie pace

De nu vei putea dormi.

(Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr.8, Dumineca, 18 fevruarie, 1840)

ODYSSEIA

[Invocaţia]

         Mai arată-te isteaţă,

Muza mea cea cîntăreaţă!

Precum te-ai mai arătat,

Cînd cîntai jalea cea mare

A Troadei, întru care

Încă una n-ai cîntat.

         Nu mi-ai cîntat la urechiă

În limba noastră cea vechiă

Rămasă de la romani;

Derege-ţi coardele tale,

De-mi cîntă cu mare jale

Nişte patimi de mulţi ani.

         Lasă războiul cel mare,

Cel de zece ani, în care

Grecii, cetatea bătea,

Scoţînd prin foc pe Elena,

Cînd o cetate, prin şena,

Vicleşugului ardea.

         Să-mi cînţi numai cea ursită,

Lunga cale, rătăcită

A lui Odisevs, de cînd

Au plecat de la Troada

Şi pre mare cu grămada

Ostaşi cu sine ducînd.

         Plecînd cu douăsprezece

Corăbii, prin mări a trece

Cu triumf la casa sa.

Prin cîte primejdii rele

s-au strecurat, printră ele,

Pre unde îl încursa.

         După ce fu risipită

Acea cetate vestită

De puterea grecilor,

Toţi regii cu biruinţă

s-au întors spre folosinţă

spre binele ţărilor.

         Toţi ajunsără p-acasă,

Numai Odisevs rămasă

Pe drum, multe pătimind:

Lui i-au fost tot calea cruce;

Pe care drum să apuce

Nici cîrmaciul lui ştiind...[...]

(Albina Carpaţilor, anul I, nr. 9, 13 octombrie, 1877, Sibiiu/ după manuscris)
Transliterare şi interpretare după sursele indicate: Alexandru Turcu