Divanul s-a' ntrunit şi-a hotărît
Ca de-az' încolo, toţi cei care plîng
Să deie bir la stat. S-a zis şi cît
Să fie suma pentru tîng.
Şi-a fost un hohot nestrunit de lung
De rîsete de-atunci în ţara-n care
De la copii la buni, cu toţii plîng,
După necesitate, fiecare…
Divanul s-a' ntrunit din nou şi-a zis:
În sunete de trîmbiţi şi de corn:
De astăzi punem biruri şi pe vis,
Să-i mai vedem pe-aceia care dorm!
Ş-a fost, deci, statul omului, diform
De-atunci pentru acel din ţara-n care
De la copii la buni, cu toţii dorm
După necesitate, fiecare…
Divanul s-a' ntrunit din nou şi iată,
În zvonul limpede ce-anunţă zori
Şi celora ce mor le-au cerut plată
Nu doar celor ce-aruncă-n plînset flori
Şi-au fost toţi oamenii nemuritori
De-atunci; cei ce trăiau în ţara-n care
De la copii la buni, cu toţii mor
După necesitate, fiecare…
Şi-astfel cei din Divan îngălbenesc
De spaima celor ce n-o iau din loc,
Şi pun bir pe acei ce vieţuiesc
Vrînd să-mplinească deci, firesc soroc.
Şi au avut de-atunci atît noroc
Că toţi muriră,-n ţara-n care
De la copii la buni, trăiesc cu foc
După necesitate fiecare…
Şi-acuma stă Divanul şi-şi compune
Doar pentru dumnealui ,prosteşte, legi.
E singur, dar nu-i teamă că apune
Cît e-n puroi înfipt, şi plin de negi.
Şi n-ai putea nici de pămînt să-i legi
Pe-acei ce divănesc cu-nverşunare,
Căci sunt isteţi! Şi's cînd mieroşi, cînd blegi
După necesitate, fiecare…
Textele unde nu este indicată nici o sursă, îmi aparţin. Folosirea lor este prin urmare ilegală fără acordul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu