La marginea prăpastiei, mută şade,
Ca vinul negru supt din rea tărînă
Fantoma bleagă-a ultimei decade
Ţinînd o roza vestejită-n mînă.
Surîde amintirilor şiroaie
Ce-i vin în minte-asurzitor de iute
Şi trupul vrea, de piele să-şi despoaie
Căci a facut şi-aşa destule cute.
Şi-apoi se-ndeamnă spre o nouă formă
Al altui chip mai viu, şi chipu-şi rade,
Lăsînd în urmă faţa, uniformă,
Ce-a fost amprenta ultimei decade.
Fantoma mai departe, mută, şade.
Un comentariu:
Frumos poem dar trista amintire
O tzara de "schiopati" in devenire...
Trimiteți un comentariu