MIHAI CODREANU – Testamentul unui poet cunoscut
CINCINAT PAVELESCU – Epigrame
DEMOSTENE BOTEZ – Tristeţi provinciale
TUDOR ARGHEZI – Blesteme
Trebuie să avem în vedere două aspecte ale parodierii la Topîrceanu: unul ironic la adresa autorului originalului, de ridiculizare, şi altul de pastişare, fără vreo intenţie ironică sau de rea-credinţă. În general, în selecţia făcută am avut în vedere acest din urmă aspect.
Topîrceanu nu a căutat să-l parodieze pe însuşi marele Homer, ci pe traducătorul său în limba română, George Murnu (care fusese propus pentru premiul naţional de poezie tocmai pentru această tălmăcire – în ideea în care nici o creaţie originală nu mai fusese premiată de la Coşbuc sau Goga). Ironia lui Topoîrceanu totuşi este în parte nedreaptă.
Chinurile lui Ulise. Poezia e scrisă în hexametrul traducerii din Iliada dar parodiază cîteva din momentele Odiseei(traduse de Murnu în endecasilab):
Tînjind îşi irosea viaţa
Cea dulce şi ofta de dorul ţării,
De cînd se săturase de zeiţă. [Calipso, n.n.]
De aceea noaptea se-odihnea de silă
Şi peste voie-alăturea de dînsa,
Căci ea-l voia în peştera cea mare.
Dar peste zi şedea pe mal el singur,
Şi tot plîngea cu ochii duşi spre largul
Pustiului noian al mării. (vv. 202 – 214)
Într-o notă, atacul lui Topîrceanu este evident:
Lucruri expuse pe larg în traducerea d-lui Murnu,
Harnicul nostru tălmaci care-a tradus Iliada,
Carte ce fu mintenaş premiată cu premiul cel mare,
Pentru că suntem un stat eminamente agricol...
G. Murnu, poet aromân extrem de interesant, a lăsat literaturii române în special cele două tălmăciri extraordinare ale poemelor homerice. Textul este presărat cu regionalisme, arhaisme – mai ales din sfera păstoritului – transpunînd realităţilor noastre de cîndva – realitărţile lumii lui Homer. Practic, a reîntors la folkor textul – pentru unii prea arid – al Iliadei şi Odiseei.
O altă victimă postumă a parodiei lui Topîrceanu a fost, după părerea mea, Al. Depărăţeanu (1834 – 1865). Intenţia de a ridiculiza procedeele autorului este evidentă dar la o confruntare atentă a textelor originalul are de cîştigat.
De obicei comentatorii citează, pentru amuzament, pasajele direct parodiate de Topîrceanu, lăsînd la o parte intenţia reală a autorului originalului. De aceea am dat mai mare întindere pasajelor sărite de Topîrceanu:
Locuinţa mea de vară
E la ţară:
Acolo eu voi să mor
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare
De parfum şi de amor.
Acolo e fericirea
Şi iubirea
Timpului patriarhal;
Viaţa ce aci s-ascunde
Curge-n unde,
Curge-n unde de cristal!
[.......................................]
Şi pentru asta eu, vara,
Iubesc ţara,
Pentru asta voi să mor
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare
De parfum şi de amor.
Moară tonţii în palate
Îmbrăcate
Cu covoare d’Ispahan,
Ei, ce chiem pietrele triste
Ametiste
Şi părinte - pe tiran!
Tonţii, cari pentru o mînă
De ţărînă
Îşi dau sîngele din ei,
Fac din crîncenele crime,
Înălţime
Şi din demoni Dumnezei!
Mie daţi-mi valea verde,
Unde pierde
Omul negrele gîndiri,
Unde-ţi uiţi de infamia
Şi sclavia
Auritelor zidiri!
[.............................................]
Pe O. Goga nu l-a parodiat în chip ironic, ci din simpatie, împrumutînd tiparele poeziei sale pentru a-şi ostoi setea de a-l ataca pe Tăslăoanu, cel cu care Goga scosese la Budapesta în 1902 revista Luceafărul. Mai tîrziu, revista este condusă numai de Tăslăoanu, căruia...i se adresează fantezist, fostul colaborator Goga, „ofuscat” de schimbările produse.
Vade Retro este o pastişă inspirată de trei poezii (cel puţin!) ale lui Goga: Oltul, Mucenicii şi [Dorurile mele] (Cîntece, V):
Mult iscusita minţii limbă
Ne spune clipa milostivă... (O. Goga, Oltul)
Dorurile mele
N-au întruchipare,
Dorurile mele-s
Frunze pe cărare...
Spulberate şi strivite frunze pe cărare. (Cîntece, V)
Ca element inedit (pe internet, desigur) reproduc variantele finalului parodiei Vade retro, trimiţîndu-l pe cititor să găsească poezia întreagă pentru a se lămuri:
Ed. definitivă:
Ce-ai făcut cu-a tale
Proaste combinaţii?
Unde-s cetitorii,
Unde-s abonaţii,
Păcătosule, răspunde: unde-s abonaţii?
[Parodii originale, ed. III:
Bietul meu Luceafăr
L-a-necat obida!
Şi tu-mi stai de faţă
Roş ca cărămida,
Vinovat îmi stai de faţă roş ca cărămida. ]
[Varianta din Însemnări lierare:
Ce-ai produs tu, oare,
Să poţi face gură?
Cu ce drept te-amesteci
În literatură,
Negustor de piei de cloşcă în literatură!
Planurile tale
N-au întruchipare
Planurile tale-s
O prostie mare,
O prostie cît Ceahlăul, poate şi mai mare!
Cînd e-n toi războiul
Fugi în buruiene,
Iar cînd vine pacea
Mi te umfli-n pene, -
Pentru ce ispravă mare mi te umfli-n pene?
Fost-ai tu-n tranşee
Să lupţi pentru ţară?...
Piei! Să nu-ţi dau una-n
Partea sedentară,
Şi să fugi ţinînd cu mîna partea sedentară.]
Continuare din ediţia definitivă:
Nu ştiu ce mă ţine
Să nu-ţi stric eu planul,
Să vezi numai stele
Verzi ca leuşteanul,
Numai stele şi ... luceferi verzi ca leuşteanul!
(Va urma)
UN MICRO EPISTOLAR
ÎNTRE
ARGHEZI ŞI TOPÎRCEANU
EPIGRAME DIN CINCINAT PAVELESCU
UN SONET DIN MIHAI CODREANU
ŞI
TRISTEŢILE ... LUI DEMOSTENE
BOTEZ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu