joi, 17 martie 2011

MARI SCRIERI FANTASTICE (II)

EPISODUL I
Dracula
(continuare)



Fig. 1 - Erzsebet Bathory
Copie după originalul pierdut al tabloului din 1579 (?)

Am pomenit-o pe Elisabeta Bathory, pe care o voi numi după originalul unguresc, Erzsebet (citeşte [:Erjebet]). Gabriel Ronay a încercat să explice legăturile mai mult decît strînse dintre vampirismul contesei şi Dracula, personajul lui Bram Stoker.

Cine a fost această Erzsebet? Veţi găsi de bunăseamă multe menţiuni în spaţiul virtual, dar cea mai mare parte în alte limbi. Iată dar, un rezumat:

1575 – Erzsebet Bathory se căsătoreşte cu Ferencz Nadasdy, la castelul din Varanno. Erzsebet nu împlinise încă cincisprezece ani şi era de o frumuseţe uluitoare.

Tînăra pereche şi-a ales ca locuinţă stabilă, din cele 17 castele pe care le poseda, pe cel din Csejthe (slovac: Čachtice), Slovacia.

Fig. 2 - Castelul Csejthe

Se pare că încă din timpul vieţii soţului ei, Erzsebet şi-a început abominabilele fapte (dacă ar fi să dăm crezare documentelor arhivate sau legendelor care au circulat odinioară!). Se pare că îşi muşca servitoarele, le înţepa cu ace lungi pentru a se bucura de stropii de sînge care şiroiau din rană. Însă soţul ei, ocupat mai mult cu bătăliile din războaiele contra turcilor…o lăsa să facă ce-i place fără a se implica în nebunia ei, deşi, de bunăseamă, vedea tot mai des slujnice bătute, zgîriate, muşcate sau torturate de soaţa sa.

Pasionată de ocultism, Erzsebet se înconjura de ţărănci vrăjitoare, obţinînd de la ele filtre magice, talismane sau reţete pentru invincibilitatea soţului ei. Iată, de pildă, o epistolă trimisă de contesă soţului ei, aflat pe cîmpul de luptă:

“Dorko mi-a dezvăluit ceva nou: baţi pînă moare o găinuşă neagră cu un baston alb. Iei puţin din sîngele său şi stropeşti cu el pe duşman. Dacă nu poţi să-l atingi, mînjeşte-I unul din veşmintele sale. După aceea nu va mai fi capabil să-ţi facă nici un rău.”[1]

La vîrsta de 48 de ani, Ferencz se stingea din viaţă, în castelul Csejthe, în urma unei îndelungate boli. Unii biografi de aici consideră că au început crimele contesei.

1604 – Împreună cu piticul bufon Ficzko, Jo Llona (doica copiilor săi), Dorko (vrăjitoarea) şi Darvulia Anna (cunoscătoare a practicilor satanice), contesa începe să racoleze tinere ţărănci – ca servitoare - pentru a le tortura.

Există şi o întîmplare care se leagă de ritualul sîngelui practicat de contesă. Într-o dimineaţă, pe cînd era pieptănată de o servitoare, neplăcîndu-i coafura, a izbit-o pe aceasta cu dosul palmei, încît i-a ţîşnit sîngele pe faţă. După ce se şterse pe mîna stropită cu sînge, i se păru că pielea îi e mai fină şi vizibil întinerită.

Băile în sînge începuseră, numărul tinerelor ucise creştea, modalităţile de tortură se diversificau: fetele erau scoase iarna în zapădă, goale, şi erau apoi stropite cu apă şi acestea mureau în chinuri îngrozitoare.

Fecioara de fier era un alt instrument de tortură folosit de contesă. Aceasta era o carcasă din fier , cu ţepi în interior, care imita corpul unei femei. Victima era aşezată înăuntru şi odată cu închiderea carcasei, sîngele şiroia prin mici orificii.

Fig. 3 - Fecioara de fier

26 decembrie 1610 – Palatinul Thurzo, cei doi gineri ai Elisabetei şi pastorul Pontikenus, în urma ştirilor aflate despre crimele contesei, se prezintă la castel. Însuşi regele Mathias al II-lea, la sesizarea cardinalului Forgacs (“Patru cadavre au fost devorate de lupi la marginea terenului ce înconjoară castelul Csejthe”) îi trimisese.

La interogatoriu aceştia au fost îngroziţi; au găsit chiar şi un carnet în care contesa scria numele bietelor fete sacrificate: 610…la număr.

Deşi la început protejată de titlu, contesa a fost judecată împreună cu slugile sale, totuşi nefiind condamnată la moarte. Llona şi Dorko au fost arse pe rug, Ficzko a fost decapitat, iar contesa a fost zidită de vie într-o cameră a castelului său.

În această stare Erzsebet a mai trăit încă trei ani şi jumătate…A murit “fără cruce şi fără lumină, la 21 august 1614, noaptea…” - spune o cronică.[2]

“Sîngele este viaţa” spune Dracula, şi astfel se apropie mai mult decît bizar de imaginea contesei, spunînd într-un loc şi că prin vinele sale curge sîngele lui….Attila! Apropierea intre Ţepeş şi vampir pare diluată de tot… (Va urma)


[1] Apud. Paul Ştefănescu – În slujba vieţii şi a adevărului, vol. III, ed. Medicală, 1985.

[2] Paul Ştefănescu, ibidem.

Niciun comentariu:

Etichete

Texte româneşti (30) Literatura romana (29) POEZIE (25) gînd (18) radio3net (16) MUZICĂ (13) FUDUL/-IE (6) Iosef Kappl (6) Mircea Baniciu (6) Nicolae Covaci (6) Phoenix (6) Anton Pann (5) Cantafabule (5) mitologie românească (5) Crestomaţia română (4) video (4) Şerban Foarţă (4) Andrei Ujică (3) Bram Stoker (3) Dracula (3) Mari scrieri fantastice (3) The Corrs (3) povesti (3) Avestiţa aripa satanei (2) Basmele românilor (2) CONCERTE (2) Erzsebet Bathory (2) Gaster (2) Ioan Barac (2) Ion Pop Reteganul (2) Naum Petrovici (2) Vlad Tepes (2) amuleta (2) biografie (2) istorie (2) legenda (2) Adiata (1) Alexandru Depărăţeanu (1) Animale fantastice (1) Arghir şi Elena (1) Aspida (1) Bestiar (1) Bocancul literar (1) Brăila (1) Bucuresti (1) Cantece de Stea (1) Canticlu a cucuveaualiei (1) Cerbul (1) Colinde (1) Diavolul (1) Dosoftei (1) Dragobete (1) Dulf (1) Fiziolog (1) Gheorghe Şincai (1) Hippie Net (1) Inorog (1) Iordache Golescu (1) Jurnalul National (1) Luca Ion Caragiale (1) Ovidiu Lipan Ţăndărică (1) Panait Istrati (1) Pariu pe prietenie (1) Pasărea Roc (1) Petofi Sandor (1) Pipelea Gîscariu (1) Piticot (1) Povesti Ardelenesti (1) Psaltire (1) Răsipirea Ierusalimului (1) Sirena (1) Tilu Buhoglindă (1) Uros Nestorovici (1) Vasilisc (1) Vicleim (1) amintiri (1) anecdotă (1) balaur (1) calandrinon (1) demonologie (1) diverse (1) gemeni siamezi (1) repere (1) revista Familia (1) scarabeu (1) sfîntul Valentin (1) vîrcolac (1) zodiac românesc (1) Ştima Casei (1)