Anecdotă

 1830.

Pilde, povăţuiri, [ş]i cuvinte adăvărate, şî poveşti adunate dă dumnialui Iordache Golescul, fiul răposatului Radul Golescul

(Ms. Acad. Rom. Folio, II nepaginate – 854 pagini paginate)

Orbul cel isteţ 

(pag. 827)

Istorioar[ă]

Un orb avînd cinci sute dă galbeni, şî neavînd unde să-i păstreze, i-a îngropat într-un colţ al grădinei. Vecinul său văzîndu-l, a venit noaptea şî i-a luat. Orbul a dooa zi cercetînd acolo, nu găsi banii, şî bănuind pă vecinul său, să sototi cu ce meşteşiug ar putea să-ş găsească banii. Aşa chemă pă vecin, şî-i zice: “Dragă! Aş vrea să binevoieşti să-mi dai un sfat. Am o mie dă galbeni, carii după moartea mea voiesc să-i las dumi-tale, din care cinci sute i-am îngropat aici în colţul grădinei, iar ceilalţi cinci sute, unde zici dumneata să-i puiu, ca să nu ne-i ia cineva” .Vecinul socotind că adevăr îi spune, şî gîndind ca să-i fure, şî pă aceia, îi zise: “ Mai bine să-I pui tot unde ai pus şî pă ceilalţi”. Şî aşa merseră la locul unde îi îngropase. Vecinul îndată puse acei cinci sute dă galbeni, la locul dă unde îi luase, ca să înşale pă orb, că dă acolo, nimeni nu-i ia. Orbul cum căută, şî găsi banii la loc, îi luă zicînd: “Bogda-proste! Că cu o minciună îm găsiiu banii ce mi-I furase.” (după M. Gaster - Chrestomaţie română - transliterare de Alexandru Turcu)