4. ANIMALELE REALE care apar în CANTAFABULE (continuare)
ŞTIMA CASEI - Iată o posibilă explicaţie mitică pentru şarpele casei: “Ascultă-mă, Evo, [zise Dracul, cu care Eva se avea de bine]; Adam a simţit că noi ne iubim şi vrea cu orice chip să ne despartă. Corabia o va face ca să vă mutaţi pentru totdeauna de aici. Fă
ră tine eu nu pot. Cînd veţi porni voi, eu am să mă fac şarpe. Tu să nu te sui în corabie, pînă nu [mă] vei luat şi pe [mine, despre care vei zice că sînt] şarpele de casă. [D.Dan, Straja, p. 27/T.Pamfile, PLD, p. 104, apud. T. Pamfile, MR]. Deşi fragmentul de mai sus e extras dintr-o legendă a lui Noe contaminată cu legenda despre Adam, sensul e acelaşi. Mai departe, pentru complexitatea sa şi pentru că într-însul cuprindă toate elementele care apar în versurile piesei Ştima casei, reproduc selectiv articolul lui T.Pamfile din MR:
ră tine eu nu pot. Cînd veţi porni voi, eu am să mă fac şarpe. Tu să nu te sui în corabie, pînă nu [mă] vei luat şi pe [mine, despre care vei zice că sînt] şarpele de casă. [D.Dan, Straja, p. 27/T.Pamfile, PLD, p. 104, apud. T. Pamfile, MR]. Deşi fragmentul de mai sus e extras dintr-o legendă a lui Noe contaminată cu legenda despre Adam, sensul e acelaşi. Mai departe, pentru complexitatea sa şi pentru că într-însul cuprindă toate elementele care apar în versurile piesei Ştima casei, reproduc selectiv articolul lui T.Pamfile din MR: “Dacă ar asculta cineva cu băgare de seamă, vara, în linişte deplină, în odaia unei vechi case făcute din lut lipit pe o-ngrăditură de nuiele în pari şi în furci, ar auzi cîteodată un ticăit ca al ceasornicului de buzunar. Acest ticăit se crede că este datorit unei vietăţi numite Şarpele Casei[…], Ştima casei, [sau] Ceasornicul de Casă[…]. Şarpele Casei are înfăţişarea unui şarpe obişnuit, dar culoarea solzilor săi este albă […] din pricină că trăieşte numai la umbră […]. E blînd şi nu muşcă; el trăieşte în peretele casei; să nu-l omori, că nu e bine.[Şezătoarea, I, p. 128][…] Şarpe este la toată casa; unde este şarpe e noroc la casă. […] S-au văzut astfel de şerpi bînd lapte din strachină, de-a valma cu copiii.[…][Voronca, DCPR]”
CERBUL – Animal prin excelenţă alb, luminos, bun în întruchiparea mitologică universală şi nu putea fi altfel decît un simbol christic de vreme ce credinţa răspîndită prin Fiziolog, că cerbul este duşmanul declarat al şapelui (întruchipare animalieră a diavolului), face din el un omolog al lui Mesia: Cerbul trăieşte 50 de ani, iar cînd îl grăbeşte bătrîneţile şi să pricepe, umblă prin munţi mirosind şi căutînd şărpi supţirei prin găuri. Şi deaca află vreun şarpe, înda
tă îl ghite (sic!) întreg şi aleargă foarte tare şi să cufundă cu totul în apă şi bea apă multă. Şi deaca bea apa, nu moare, ci mai trăieşte alţi 50 de ani [...].[Ms. BAR 3275]
tă îl ghite (sic!) întreg şi aleargă foarte tare şi să cufundă cu totul în apă şi bea apă multă. Şi deaca bea apa, nu moare, ci mai trăieşte alţi 50 de ani [...].[Ms. BAR 3275] Reprezentările cerbului vînat (imagine statică de altfel, de vreme ce vînătorul îl pîndeşte pentru a-l săgeta, şi nu îl hăituieşte cum se întîmplă în cazul unei vînători de ciute; cf. M.Coman, MPR I) au inspirat creaţia folklorică universală şi au dat literaturii şi artelor plastice lucrări remarcabile. În cazul nostru, colindul de cerb este o dovadă grăitoare.
Sensul textului pentru Phoenix nu se depărtează de interpretările de mai sus, dar înţelesul clar al piesei pare să fi fost dezlegat aici.
Notă - Fig. 1 Şarpele de aramă, gravură de Gustave Doré pentru Vechiul Testament, ipostază în care şarpele devine salvator.
Fig. 2 Licornul şi cerbul, imagine din tratatul alchimic De Lapide philosophica[Despre piatra filosofală], 1625
(Va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu